Chiar simțeam nevoia să-mi delectez simțul de detectiv (a se citi „simțul anticipativ”) cu o asemenea carte. Numai bună de citit... cu ușile și geamurile închise.
Să ne imaginăm că suntem detectivi la o secție de poliție într-un orășel rece, palid, mohorât și chiar funebru, răul pândește la orice colț, gata, oricând, de o nouă victimă. Însă de mult timp nu s-a mai întâmplat nimic. Te reîntorci, ca detectiv, la lucru, iar încă din prima zi în care te reîntorci, un copil dispare. Urmează al doilea. Al treilea. Să urmeze, oare, și al patrulea? Veți ști doar dacă veți citi această carte.
Crimele din Aberdeen- orașul în care se petrece acțiunea cărții- se petrec într-o atmosferă terifiantă, apăsătoare și plină de suspans: o atmosferă specifică unui oraș „de granit rece”. Sergentul Logan McRae este nevoit să se confrunte cu niște cazuri cumplite de crimă, îngrozitoare, în care victimile nu sunt altele decât copii abia în floarea vârstei și inocenți; iar criminalul pare să fie nu numai un obsedat sexual, necrofil, ci și un psihopat dominat de legi proprii.
În încercarea lor de a rezolva cazuri, mereu intervine presa, care le cam amestecă treburile și încurcă lucrurile, intervenind în calea detectivilor ce se angajează în prinderea cumplitului criminal obsedat. Deși crezi că ai anticipat corect unele lucruri și scenarii, Stuart MacBride reușește mereu să introducă în mijlocul acțiunii un personaj cheie care îți dă peste cap tot ce-ai crezut că știi. Ăsta ar fi doar unul dintre punctele forte ale cărții: neașteptatul.
Pe tot parcursul lecturii, s-au stabilit în mine mai multe stadii: primul ar fi cel al dorinței de a afla ce se întâmplă într-un orășel ca acesta, cum decurge viața unul detectiv (date fiind și numeroasele detalii privitoare la această meserie și altele ce se ocupă de criminalistică- toxicologie, medicină legală etc), dorința de a afla cine este cumplitul criminal și care este, din păcate, noua sa țintă (sau victimă), urmată de apropierea față de familiile rămase copii și, în cele din urmă, prinderea criminalului urmată de toată operațiunea ei. Recunosc, ultimile pagini ale cărții reprezintă apogeul, în timp ce le citeam simțeam că în fața ochilor mei se derulează un film de la cinema, degajându-mă de tot ce mă înconjoară.
De asemenea, surprinzătoare sunt și relațiile dintre detectivi-avocați-criminali-familiile distruse-persoanele anchetate-presă. Pentru că Stuart MacBride nu oferă doar un adevărat roman thriller-polițist, ci și o carte psihologică tipică, plină de tipuri umane și umor.
Am extras și câteva pasaje care mi-au atras atenția:
„- Nu poți să cumperi oameni pur și simplu! (...)
- Ai trăit pe Lună? normal că poți să cumperi oameni! Ia fă o plimbare pe străzile din Edinburgh și poți să-ți cumperi orice-ți place. Arme, droguri. Și femei. (...). Nu ți-am zis că Malk Cuțitul importă pipițe din Lituania? Ce crezi că face cu ele?
- Credeam că le dă de lucru...
- O, da. Angajează și vinde. Ai reducere la cele folosite.”
„(...) Capul unui copil se dinstingea din masa de cadavre de animale. Nu mai erau trăsături în adevăratul sens al cuvântului, osul împingând prin cenușiul slinos.
- O, Christoase!
Stomacul lui Logan se strânse.
- Nici măcar nu știu dacă-i băiat sau fată. N-avem cum să știm până nu scoatem cadavrul să-l examinăm ca lumea.
Logan privi capul respingător, orbitele goale, gura care atârna deschisă, dinții ieșind din gingiile micșorate. Părul îi era aproape imposibil de distins de blana animalelor adunate în jurul corpului. O pereche de cleștișori roz erau prinși de craniul putred. Agrafe Barbie.
- E fată.”
„- (...) Te-ai gândit vreodată să scrii o carte despre asta? Ai putea să-ți iei ditamai avansul la o asemenea chestie: criminal în serie și violator cutreieră străzile fără pobleme, nimeni nu poate puna mâna pe el și, hop, apare sergentul McRae!
Detectivul și curajosul patolog îi dau de urmă criminalului, numai că el o înșfacă pe ea! Vedere de ansamblu: sânge, bătaie, rană aproape mortală. Criminalul riscă între treizeci și pe viață. Aplauze și cade cortina.”
În ceea ce privește criticile aduse, Mark Billingham spune că această carte este „Un thriller de cel mai înalt rang, intens și cumplit”, iar The Scotsman afirmă următoarele: „Granitul rece este un thriller care într-adevăr merită citit... Un debut promițător pentru stuart MacBride și fascinantul oraș Aberdeen.” The Sunday Herald spun că acesta este „un roman extraordinar, cu o intrigă de coșmar, incidente cutremurătoare și, peste toate, un umor negru necruțător.”
Iubitorii genului ar îndrăgi cartea și, mai mult ca sigur, ar trece-o la loc de onoare în clasamentul lor. O recomand tuturor celor ce doresc o intrigă adevărată și o acțiune ușoară și derulată foarte frumos. Le mulțumesc din inimă celor de la Cărți Anticariat pentru șansa de a citi acest roman de calitate, vă invit să profitați de reducerile substanțiale de pe site-ul lor.
464 pagini
Traducere din limba engleză de Răzvan Petria
Editura Polirom
Iubesc cartea asta. E romanul meu politist preferat iar recenzia ta imi place foarte mult avand in vedere ca ai reusit sa surprinzi esentialul (si repet acest lucru deoarece cartea abunda de multe conflicte atat intre persoane cat si intre idei). :) Seara faina, Andrei
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos. Într-adevăr, este un roman polițist care surprinde chiar și pe iubitorii înfocați ai acestui gen!
Ștergere