Evanghelia după Iuda, de Jeffrey Archer - Recenzie

Editura: RAO

Rating: 2 din 5 steluțe

Număr de pagini: 160

Anul apariției: 2020

Traducere: Ioana-Ruxandra Fruntelată

„Când i s-a rostit condamnarea, Iuda a căzut în genunchi. I-a mulțumit lui Iahve, aflând că va avea aceeași soartă ca Iisus. Iuda a murit ca și Iisus. A fost răstignit de romani.”

Jeffrey Archer este un autor de bestselleruri internaționale, cu peste 125 de milioane de exemplare vândute. A studiat la Oxford și a fost membru al Parlamentului britanic. La apariția acestei cărți, Jeffrey Archer era membru al Camerei Lorzilor și locuia împreună cu soția lui, Mary, la Old Vicarage, Crantchester și la Londra. Cei doi sunt părinții a doi fii. Profesorul J. Moloney este un reprezentant de frunte al tradiției teologice romano-catolice de peste treizeci de ani. În calitate de membru al Comisiei Teologice Internaționale la Sfântul Scaun, a întreținut legături apropiate cu președintele acestei comisii, cardinalul Joseph Ratzinger, ulterior Papa Benedict al XVI-lea. Este autorul mai multor studii despre Noul Testament, unul dintre acestea fiind Vocea vie a Evangheliei: Evangheliile astăzi. La data apariției acestei cărți, profesorul Moloney era ierarh superior al congregației religioase romano-catolice Salazienii lui Don Bosco. 

„Spune-mi tot, mi-a cerut Abba, ca să știu ce spun tovarășii mei despre mine.”

Evanghelia după Iuda a lui Benjamin Iscariotul aruncă o nouă lumină asupra misterul lui Iuda – inclusiv asupra motivelor sale pentru trădare și a ceea ce i s-a întâmplat după răstignire – prin reluarea poveștii lui Iisus prin ochii lui Iuda, folosind textele canonice ca punct de referință de bază. Presupusă a fi scrisă de fiul lui Iuda, Benjamin, și imitând stilul narativ al Evangheliilor, această reconstituire ficțională este provocatoare, convingătoare și controversată. Evanghelia după Iuda este rezultatul unei colaborări intense între un povestitor și un cărturar: Jeffrey Archer și Francis J. Moloney. Împreună au creat o poveste îndrăzneață și simplă, pe atât de convingătoare pentru un cititor din secolul XXI, pe cât ar fi trebuit să fie pentru un credincios din primul secol după Cristos.

„Plecându-mi fruntea, am șoptit că unul dintre ei scrisese: Iuda și-a trădat învățătorul pentru treizeci de arginți. Auzind aceste cuvinte, Abba nu și-a mai putut ține cumpătul. Atunci mi-a cerut să scriu povestea lui, pentru ca toți să știe ce se întâmplase cât fusese ucenic al profetului Iisus.”

Nici nu știu ce să spun despre această carte, zău de nu. Habar n-am. Nicio idee. Pur și simplu. Vreau doar să scriu recenzia ei pentru a ști că am scris-o. Nu justific rating-ul mic sub nicio formă - n-a fost prost scrisă, n-a fost plictisitoare, n-a fost lacunoasă, ba chiar cercetată și imperios muncită. Chiar cred c-a fost nevoie de ceva studiu specific, intens și exhaustiv, căutări minuțioase și multă, multă cafea pentru a o scrie. Totuși, mă reține ceva din a aprecia cartea de față. Nu e, în sine, un roman, ci, așa cum spune și titlul, e întocmai evanghelia după Iuda, un parcurs „istoric” văzut din ochii unuia dintre cei doisprezece apostoli. E ceva ciudat la cartea asta, dar nu știu ce. Ceva ce m-a atras - am terminat-o în mai puțin de o oră - și, în același timp, ceva ce mă face să regret că am citit-o, ceva ce îmi stârnește o stare inadecvată. Nu, chiar nu vreau să intru în polemici sau chestii de acest gen, dar Evanghelia după Iuda cu siguranță este o carte controversată - nu știu ce au urmărit autorii, habar n-am, dar mi-e foarte greu să mă las convins de ceea ce am citit aici. Foarte, foarte greu. Și, de fapt, nici nu vreau să mă las convins. Pe bune!

„Iuda a continuat să se roage ca Dumnezeu să-I dea lui Iisus puterea de a-și nimici vrăjmașii după ce intrau în Ierusalim și de a deveni regele Israelului, urmașul lui David.”

Chiar nu vreau să spun multe despre ea, it makes no actual sense. Nu știu dacă v-o recomand sau nu. Probabil v-aș recomanda-o dacă sunteți vânători de teorii, dacă studiați Bilbia sau, pur și simplu, vreți să aveți parte de o lectură, într-o oarecare măsură, șocantă. Nu e ficțiune - sau e? Habar n-am. Chiar și după ce-am citit-o, nu știu ce să cred. Și gata, chiar n-am de gând să spun mai multe. În schimb, vreau să felicit persoana care a tradus această carte - o traducere impecabil de frumoasă, curată, cum îmi place mie să-i spun, maleabilă, încât chiar nu am avut o secundă impresia că citesc o carte tradusă (așa cum mi se întâmplă deseori), ci o carte ce deja a fost scrisă în limba română. Am apreciat asta enorm de mult, plus faptul că, tind să cred, nu este prea ușor să traduci o carte, în speță, cu referințe religioase. Este vorba de niște termeni specifici, de un anumit limbaj care să reitereze, cât mai convingător, perioada respectivă, culoarea locală a cărții. Când un traducător reușește să facă asta, chiar mă bucură!

„Iuda a fost eliberat și a rămas pe loc, privind cum Îl duceau pe Iisus de acolo.”

În concluzie, foarte rapid, a fost o carte care nu m-a convins. Și, mai mult decât atât, nu caut o carte care, în aceeași idee, să mă convingă. Nu. Nu sunt adeptul acestor cărți, habar n-am, și domeniul este departe de a fi, pentru mine, unul de cercetare și muncă minuțioasă și herculiană. Este vorba de istorie, este vorba de anumite convingeri, este vorba de anumite credințe, axiome, și, iarăși, convingeri. Nu vreau să deschis o polemică, bineînțeles, pentru că, cel puțin pentru mine, acesta este un domeniu pe care nu pășesc cu încredere, ale cărui premise nu le dețin și nici nu le cunosc. Vreau să mulțumesc mult Editurii RAO pentru această carte, Evanghelia după Iuda, scrisă de Jeffrey Archer, pe care o puteți găsi AICI. Vă recomand cu mare drag să aruncați o privire pe site-ul lor, găsiți o mulțime de cărți care, cu siguranță, vă vor fi pe plac. Lecturi cât mai frumoase și cu spor să aveți!