Remarcabila viață a pielii, de Monty Lyman - Recenzie

Editura: Publica

Colecția: Co-Lecția de Știință

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 376

Anul apariției: 2021

Traducere: Adina Avramescu

„Pielea noastră este un frumos mister, învăluit în sentimente, opinii și întrebări. Cu cât știința dezvăluie mai mult din această terra incognita, cu atât vedem mai limpede că cel mai ignorat organ al nostru este, de fapt, cel mai fascinant.”

Pentru a scrie Remarcabila viață a pielii, doctorul Monty Lyman a cutreierat lumea, făcând cercetări inclusiv în Africa, Asia de Sud și Australasia. Și-a făcut studiile la Oxford, Birmingham și la Imperial College London. A lucrat într-unul dintre cele mai importante laboratoare de dermatologie din lume, a câștigat câteva premii naționale pentru lucrări de medicină și dermatologie și a ținut numeroase discursuri la conferințe naționale. În 2017 a câștigat Premiul Wilfred Thesiger Travel Writing pentru povestea călătoriei făcute în scopul unor cercetări dermatologice în Tanzania, prezentată de Colin Thubron, președinte al Royal Society of Literature. Trăiește în Oxford.

„Pielea este briceagul elvețian al organelor, posedând o varietate de funcții de neegalat de către orice alt organ, de la supraviețuire până la comunicarea socială.”

Oferind un înveliș corpului nostru gingaș și complicat, pielea este cel mai mare organ al nostru, cu cea mai rapidă dezvoltare. O vedem, o atingem și trăim în ea în fiecare zi. Este un habitat pentru lumea uimitor de complexă a microorganismelor și a funcțiilor fizice vitale pentru sănătatea și supraviețuirea noastră. Ea este totodată o uzină pentru eliminarea deșeurilor, un sistem de alarmă pentru bolile de sub ea și o barieră imunitară dinamică în calea infecțiilor. Unul dintre primele lucruri pe care le văd oamenii la noi, pielea este esențială pentru simțul identității noastre, furnizându-ne o semnificație socială și un simț psihologic al comunității. Și totuși pielea și modul fascinant în care funcționează ne sunt în mare măsură necunoscute. Monty Lyman – tot atât de ușor de urmărit în proză pe cât este de explicit în cercetarea aflată la baza acesteia, amestecând povestiri memorabile din trecutul său și din experiența sa medicală – a scris o carte revelatoare, care explorează suprafața noastră exterioară și care ne va surprinde și ne va lămuri în egală măsură. Prin lentilele științei, sociologiei și istoriei – îndreptate asupra unor subiecte atât de diverse precum mecanica și magia atingerii (este uimitor cât de multe lucruri sunt cuprinse în simplul act al scoaterii cheilor din buzunar sau al deschiderii ușii), legătura strânsă dintre piele și stomac, ce se întâmplă imediat după ce ne tăiem cu o foaie de hârtie și cum o gustare de la miezul nopții poate genera o arsură de soare – Lyman ne conduce într-o călătorie de-a lungul celui mai subestimat și mai puțin cercetat organ al nostru și ne arată că pielea noastră este mai minunată, mai surprinzătoare și mai complexă decât ne-am imaginat vreodată.

„Dintre diversele elemente ce alcătuiesc forța de muncă celulară care populează derma, probabil că cele mai impresionante sunt celulele noastre imune. Pielea este bombardată zilnic de nenumărați microbi, lucru care explică de ce este atât de formidabil înarmată cu diverse imense celule specializate. Majoritatea acestor celule se află în dermă, sau sunt recrutate de acolo pentru a duce bătălia, însă ele se bazează pe santinele ce trăiesc pe zidul exterior al epidermei pentru a le semnala prezența invadatorilor.”

Îmi aduc aminte de cursurile de histologie din facultate când, la un moment dat, doamna profesoară ne-a spus că pielea reprezintă un indicator esențial a stării de sănătate și integritate internă a organismului, un fel de marker biologic care, întotdeauna, va fi în alertă și asupra cărora se răsfrâng multe din manifestările diferitelor patologii (poate) ascunse de care am putea suferi. Într-adevăr, este foarte adevărat, și vorbesc din proprie experiență, dar nu vreau să intru în astfel de detalii. Pielea, în aceeași măsură, face parte din sistemul nostru imunitar complex, reprezintă o barieră fiziologică - de fapt, e chiar prima barieră, și una dintre cele mai importante - împotriva diferiților factori de mediu care ar putea compromite buna funcționare a organismului. Pielea este un organ esențial, ca oricare altul, care nu trebuie neglijat și care trebuit îngrijit așa cum știm noi mai bine; ne poartă prin viață și noi ar trebui s-o purtăm, să spun așa, cu grație și cu o atenție desăvârșită. O atenție deosebită asupra pielii ne va pune mereu în alertă, astfel încât, la primele simptome ale unei afecțiuni clinice, ea va fi acea bornă care va ridica semnale de alarmă, indicându-ne că ceva nu este în regulă. O piele sănătoasă înseamnă un organism sănătos, înseamnă o oglindă a stării noastre interne de sănătate.

„Așa cum Pământul are ecosisteme și habitate - oceane, deșerturi și păduri tropicale - deosebit de variate, pielea omului are un număr de habitate care adăpostesc specii de flori și faună complet diferite. Zonele calde și mlăștinoase dintre degetele de la picioare sunt total diferite de suprafețele uscate ca niște deșerturi ale picioarelor. Această geografie este relevantă pentru o serie de boli.”

Fiind în contact permanent cu mediul extern, pielea este, în permanență, în contact cu diferiți agenți care i-ar putea compromite histo- și citoarhitectura. Este foarte important să știm cum să avem grijă de aceste aspecte, cum să evităm anumite situații neplăcute, cum să gestionăm toată această avalanșă de potențiali „patogeni” care ar putea-o afecta. În cartea sa, Remarcabila viață a pielii, Monty Lyman, un povestitor extrem de bun, precum și un om de domeniu, nu numai că ne oferă sfaturi practice și utile în această direcție, dar încearcă să scoată la lumină atât importanța acestui organ, în cele din urmă, cât și impactul pe care, de-a lungul timpului, și chiar și-n prezent, pielea, cu tot ce înseamnă ea (de la culoare, textură, până la o modalitate de comunicare) îl are asupra vieții și asupra calității vieții cuiva. Știți emisiunile acelea despre dermatologie, cu diferite afecțiuni de piele, unele mai bizare decât altele? Probabil vă dați seama ce impact imens poate avea acneea asupra unui adolescent, și nu numai. Cât de mult afectează diferitele tipuri de dermatită calitatea vieții cuiva, de la cea intimă până la cea socială, relațiile cu prietenii și chiar cele de familie. Credeți-mă, știu ce spun, din experiență proprie, după cum am mai zis. Mereu am avut grijă, cât de bine am putut, de pielea mea. Dar există unele aspecte pe care nu le putem controla și ale căror efecte, din păcate, se răsfrâng asupra integrității noastre epiteliale: stresul, unul dintre cei mai mari dușmani ai acestui secol, are efecte devastatoare asupra organismului uman. Și e și mai greu atunci când nu știi - sau chiar nu poți - cum să gestionezi stresul cu care te lupți de-a lungul unei zile, săptămâni, luni.

„Pielea este un indicator al sănătății și ne îndeamnă să respectăm complexitatea și frumusețea corpului nostru.”

Nu cred că pot spune multe despre această carte. Mi-a plăcut, mi-a plăcut chiar mult, întrucât chiar este un domeniu care manifestă interes pentru mine, mai ales de când, din păcate, am fost diagnosticat cu o anumită formă de dermatită. Citind-o, mi-am explicat multe din manifestările pe care le-am întâlnit, de-a lungul timpului, pe propria mea piele: de ce se înroșește, de ce mă mănâncă, și-am găsit, după cum am spus, o serie de sfaturi cărora le-am acordat o deosebită atenție și pe care, imediat, le-am pus în aplicare. Sunt sigur că și alții ar găsi-o la fel de utilă pentru că, după cum am spus, este vorba despre pielea noastră, un organ deseori „invizibil la lumina zilei”, dar totuși atât de important și cu un impact atât de magistral asupra vieții noastre. Este o carte bine scrisă, documentată și cercetată, la fel ca, bineînțeles, orice altă carte din Co-Lecția de Știință de la Editura Publica. O carte din a cărei lectură am simțit că învăț foarte multe, și cu o bibliografie (de fapt, note de subsol la fiecare pagină) căreia i-am acordat o deosebită atenție. Mereu mi-a plăcut ca atunci când găsesc o trimitere referitoare la un anumit subiect, să cercetez mai departe și mai amănunțit. Cred că, pentru mine, aceste este un plus mare atunci când citesc cărți din domeniul științific - rareori mă limitez doar la cartea citită, iar deseori consult și bibliografia (vastă, de multe ori) anexată. Și salvez articole pe care le citesc, de cele mai multe ori, seara, înainte să adorm. 

„(...) minunatul paradox al pielii este că pe măsură ce descoperim mai multe despre știința și frumusețea celui mai mare organ al nostru, cu atât înțelegem mai bine că nu suntem mai buni sau mai răi pe dedesubt.”

Cunoștințele lui Monty Lyman despre piele sunt complexe. Evident, activează în acest domeniu, ar fi și culmea să nu știe multe despre „obiectul muncii”. Dar cel mai mult mi-a plăcut că nu s-a limitat doar la cunoștințe biologice, biochimice, medicale, ci a mers și mai departe, abordând și spectrul istoric, psihologic, social al pielii. Și sunt foarte, foate multe detalii și povești interesante în această direcție. Evident, a fost o lectură care m-a prins, și m-a făcut chiar să văd pielea ca pe un organ mult mai important - evident, nu cu toții îi acordăm creditul necesar, deși disciplina dermatologiei este extrem de importantă, iar grija față de piele, de multe ori, ar trebui să primeze, în defavoarea tratării ulterioarelor afecțiuni pe care nu ni le dorim, care ne afectează calitatea vieții și care, de altfel, cu ușurință poate ar fi putut fi evitate. Pielea nu este un organ care să fie prea pretențios, dar este un organ pe care ar trebui să-l protejăm cu deosebită atenție și căruia, de fapt, ar trebui să-i acordăm toată atenția de care are nevoie. După cum am mai spus, o piele sănătoasă este un indicator excelent al unui organism integru, aflat într-o bună stare de funcționalitate. Evident, este vorba despre o sinergie între diferitele sisteme ale organismului și mecanismele care-i asigură funcționarea optimă, în parametri fiziologici normali și în concordanță cu mediul intern al organismului nostru. Deși pielea e, cum s-ar zice, „pe dinafară”, asta nu înseamnă că nu face parte din universul intern al organismului nostru. Pielea este cea care ne menține „împreună”, cea care apropie oameni, care-i face să se iubească și să simtă, palpabil, această lume înconjurătoare. 

„Pielea se află acolo unde individul se întâlnește cu grupul, unde biologia se ciocnește de cultură.”

Probabil ar mai fi multe de spus, dar cred că mă voi opri aici - aș mai fi putut vorbi despre microbiomul pielii, acele mici creaturi indigene care ne populează suprafața pielii, care ni-s alături întotdeauna și care, de cele mai multe ori, ne sunt indispensabili, deși există și cazuri nefericite de bacterii care o pot lua razna și pot reprezenta agentul etiologic (provocator, reponsabil) a diferite afecțiuni dermatologice. Aș fi putut vorbi și despre cum îți poți îngriji, mai bine, pielea, care-i treaba cu industria cosmetică în care, în ultimul timp, apar din ce în ce mai multe produse, astfel încât nu știi ce să mai crezi și în care să ai încredere. Dar chiar vă invit pe voi, cu mare drag, să citiți această carte și să descoperiți, singuri, tainele ascunse ale acestui organ remarcabil - vă asigur că va fi o călătorie aventuroasă, intimă și plină de răspunsuri. Le mulțumesc enorm de mult prietenilor de la Editura Publica pentru această carte, Remarcabila viață a pielii, de Monty Lyman, pe care o găsiți AICI. Să aveți parte doar de lecturi frumoase, utile și pe placul vostru, și de o săptămână exact așa cum vă doriți!