Troia, de Stephen Fry - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: În afara colecțiilor

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 432

Anul apariției: 2021

Traducere: Radu Paraschivescu

Stephen Fry este scriitor, actor, jurnalist și regizor multipremiat. A scris patru romane de succes — The Star’s Tennis Balls, Making History, The Hippopotamus și The Liar —, precum și trei volume autobiografice: Moab is My Washpot, The Fry Chronicles și More Fool Me. A devenit faimos alături de Hugh Laurie în serialul de comedie A Bit of Fry and Laurie (pentru care au scris împreună și scenariul), apoi a jucat, printre altele, în Wilde și V for Vendetta, iar în prezent poate fi văzut în serialul TV Cititorii de oase. Dă voce povestitorului pe audiobook-urile seriei Harry Potter. La Editura Trei au apărut 3 cărți scrise de către acest autor: Mythos. Miturile Greciei repovestite (2019, traducere de Luminița Gavrilă), Eroii. Muritori și monștri, căutări și aventuri (2020, traducere de Radu Paraschivescu) și volumul Troia (2021, traducere de Radu Paraschivescu).

„(...) Troia o să se ridice din nou. O s-o construim ca să fie mai frumoasă, mai bogată, mai puternică și mai măreață decât a fost vreodată. Mai măreață decât oricare altă cetate din întreaga istorie a muritorilor (...). Căci eu sunt Troia. Și așa cum eu o să ajung bărbat în toată firea, tot așa o să ajungă și Troia la măreție.”

Troia. Cel mai frumos regat din întreaga lume. Givaierul Egeei. Scânteietorul Ilium, cetatea care s-a ridicat și a căzut nu o dată, ci de două ori. Povestea aceasta ni se adresează tuturor: răpirea Elenei, regina vestită pentru frumusețea ei, îi determină pe greci să trimită o mie de corăbii către Troia, pe care o vor asedia fără oprire, timp de zece ani sângeroși. Zeus, Regele Zeilor, este cel care declanșează războiul, când îi cere prințului troian Paris s-o aleagă pe cea mai frumoasă dintre zeițe. Ca să aibă câștig de cauză, Afrodita îi promite inima Elenei, soția regelui Menelau al grecilor, și de aici începe urgia. Este un război cumplit, nemilos, cu victime de toate părțile. Grecii nu-i pot înfrânge pe troieni pentru că Ahile, cel mai neînfricat războinic grec, este chinuit de gelozie după ce unul dintre aliații săi și-a ales-o drept iubită pe sclava troiană Briseis, așa că nu intră în luptă. Scena este pregătită pentru cea mai veche și măreață poveste spusă vreodată, unde pasiuni uriașe dau peste cele mai înalte idealuri și cele mai josnice viclenii. În Troia, veți găsi eroism și ură, dragoste și pierderi, răzbunare și regret, dorință și disperare, scrise toate cu sânge pe nisipurile unui țărm îndepărtat.

„(...) Înțelepciunea o să-ți aducă un renume care n-o să piară niciodată de pe fața pământului. După ce se va fi ales praful de toate citadelele și palatele celor puternici, cunoștințele tale și felul cum stăpânești artele războiului și pe ale păcii o să ducă numele Paris dincolo de stele. Puterea minții zdrobește sulița cea mai puternică.”

Să-nchinăm un pahar pentru acest autor erudit, Stephen Fry, pentru că ne-a oferit o trilogie care ne-a pus pe jar, ne-a purtat prin aventuri fabuloase, ne-a făcut cunoștință cu eroi demni de încredere, demni de cântece și legende nemaipomenite, ne-a purtat printre colinele Olimpului, unde gâlceava dintre zei este nesfârșită, unde setea după putere este de nestăpânit, unde miticul și fantezia, fantezia și miticul se împletesc într-o saga absolut memorabilă. Mulțumesc, domnule Fry, pentru că mi-ai oferit această porție delicioasă, inteligentă, documentată și plină de pasiune, de mitologie. Mă-nclin și abia aștept să-ți citesc și celelalte cărți, fie ele despre orice altceva decât mitologie. Pentru că trilogia aceasta - Mythos (recenzia o găsiți AICI), Eroii (recenzia o găsiți AICI) și Troia - mi-a făcut serile de toamnă mai frumoase și m-au purtat prin aventuri dintre cele mai fascinante și pline de tensiune. Mulțumesc că mi-ai arătat, încă o dată, că există în această lume povești care să te facă să te simți ca un copil (chiar dacă, în fine, poveștile astea nu-s întocmai pentru copii), care mi-au stârnit imaginația și, deseori, mi-au smult zâmbete și m-au făcut să râd. Mulțumesc pentru felu-ți delicios și inteligent în care ai dat viața tuturor zeilor, tuturor eroilor și semi-zeilor (deseori, de fapt, eroii), tuturor creaturilor cu un singur ochi și neagre și jumătate cai, tuturor creaturilor „de basm” - o adevărată efervescență „creativă”, o adevărată „oroare a naturii” a naibii de plăcută! Mulțumesc, Fry, că ți-ai împărtășit pasiunea cu noi, cititorii, sub forma acestor cărți, hrănindu-ne pofta de mitic și mitologie. 

„- Uitați-vă ce vă-mpinge să faceți! Cu toții. Orice urmă de demnitate dispare. În mrejele tânjirii după muritorii cei mai banali și fără însemnătate, vă transformați în porci, în țapi și-n tauri - din toate punctele de vedere. Orice, numai să vă țineți scai de cele după care jinduiți. Mai mare râsul.”

Ca și-n celelalte volume, și-n Troia am redescoperit aceeași voce narativă extrem de perspicace și inteligentă; pasiunea lui Stephen Fry pentru mitologia Greciei antice este de necontestat, irefutabilă, și se simte de la o poștă cât de mult „îi place ceea ce scrie”: documentarea atentă (și vreau să zic că de-a dreptul atentă), detaliile (poate deseori nu necesare, dar care „încadrează” mult mai bine poveștile spuse) minuțioase, toate aceste nume (unele tare greu de pronunțat, darămite de reținut) care nu-ți vor rămâne, la sfârșitul cărții, în minte, dar care „numesc” multitudinea de personaje care dau viață acestui volum. N-am simțit nici măcar o singură clipă că m-ar plictisi, nu, dovadă și faptul că am început-o aseară, am citit aproximativ optzeci de pagini, iar astăzi restul, și am terminat-o chiar acum câteva ore. Ca și celelalte cărți, nici pe-aceasta n-am putut s-o las din mână - am simțit nevoia de a citi mai mult și mai mult, prins de toată atmosfera creată de talentul narativ a lui Fry, de dinamismul situațiilor, toate jocurile de culise și replicile delicioase, toate planurile, toate întâmplările, vărsarea de sânge și moartea și războiul și luptele aprige, dușmăniile și comploturile, prieteniile, totul, pur și simplu, a fost extrem de intens și absolut încântător (sau, în fine, pe cât de încântătoare ar putea fi o bătălie înfiorătoare, poate una dintre cele mai sângeroase din mitologie, care l-a făcut însuși pe Zeus să afirme, parafrazând, că-i pare rău că s-a lăsat convins să-i creeze pe oameni). 

„- Vrei să ni te alături? a întrebat Odiseu. Să te-ntorci la Phthia, să-i iei pe mirmidoni și să aduci glorie Greciei? E în joc onoarea noastră și mai mult ca sigur prezența ta o să ne-aducă victoria. Agamemnon, Menelau, vărul tău Patrocle și o ditamai flota te așteaptă în Aulida.

Ahile a zâmbit.

- Miroase a distracție.”

Troia, marele diamant, sclipitoare bijuterie a Mării Egee. Condusă de Priam, apărată de puternicul Hector, dar, în cele din urmă, sortită pieirii din cauza lui Paris. În volumul de față, Stephen Fry își demonstrează încă o dată talentul său în a cunoaște extrem de bine „firele” mitologiei Greciei antice. Astfel, în acest volum urmărim diferite povești care încearcă să elucideze (pe cât de „viabil”) modul în care Troia a ajuns să fie condusă de Priam, și sunt prezentate poveștile tuturor celor care vor deveni de-o anumită importanță în bătălia (propriu-zisă) pentru Troia. Pe lângă asta, avem, bineînțeles, parte și de legende și povestiri interesante, unele chiar amuzante, cum ar fi cea în care este nevoie de judecata lui Paris, care trebuie să hotărască cui îi va fi oferit mărul de aur - Herei, Afroditei sau Atenei? Sau, alta, răpirea Elenei. Sau povestea lui Ahile și a renumitului său „călcâi” (ei, na, asta chiar n-aveam cum să nu apară în carte, fiind de-o importanță deosebită și, de fapt, cunoscută mai de către „toți muritorii”). Totuși, Fry se asigură că aduce în lumina cititorului și povești mai puțin cunoscute - cum ar fi faptul că, în războiul pornit, amazoanele sar în ajutorul cetății Troia, sau că Troia nu a fost distrusă o singură dată, ci de două ori (prima dată de „eroul-eroilor”, Hercule). Și, evident, niciun mit grecesc pare să nu fie de-a dreptul complet fără ca în acesta să fie implicați câțiva zei de-a dreptul idioți care se amestecă și fac o groază de mizerie. În poveștile lui Fry există eroism, există naivitate, prostie, lașitate, există forță și curaj, cruzime dar și milă, aroganță și modestie, există speranță și, de asemenea, există lipsa acesteia; de fapt, există orice alte vicii și virtuți posibile a fi imaginate. Povestea căderii orașului Troia este oarecum„raționalizată”, urmărită pas cu pas, fără a fi, totuși, diminuată această „tapițerie” încâlcită și complicată pe care o poveste de-o anvergură „epică” atât de mare ar putea-o presupune. Umorul contagios al lui Fry este de-a dreptul delicios, iar povestea este una extrem de captivantă. 

„Acțiunea se profilează pe orizontul minunat care strânge laolaltă realitatea și legenda, în penumbra ademenitoare unde scorneala și faptul coexistă. Iată ceea ce conferă epopeii homerice detaliile de finețe, realiste și vii ce însuflețesc și conving atât de mult, dar care ne livrează în același timp simbolismul glorios și profunzimea ca de vis pe care le permite doar mitul, cu intervențiile lui divine, cu episoadele lui supranaturale și cu eroii lui supraomenești.”

Da, Stephen Fry chiar este un erudit. Este un autor inteligent care a scris niște cărți chiar grozave - nu cred că trebuie să fii pasionat de mitologie ca să îți placă așa de mult pe cât mi-au plăcut și mie; la fel de bine pot fi citite și ca niște cărți de ficțiune (că, până la urmă, se prea poate ca de fapt asta să și fie). Dar narațiunea lui Fry este una măiestrită, amuzantă, delicioasă, bogată în detalii, și reușește cu un talent autentic să readucă în timpurile noastre aceste povestiri antice, insuflând viață eroilor și zeilor din Grecia antică; o călătorie fascinantă printre cele mai mărețe povești ale lumii, „o odisee prin mitologia greacă”, una de care m-am bucurat cu adevărat de-a lungul celor trei volume. Nu știu despre ce-ar mai putea să scrie Stephen Fry, poate despre Odiseea lui Homer? Sper că ai deja volumul în pregătire, domnule Fry. Că, da, chiar mă declar fanul tău! Vă recomand cu mare, mare drag aceste cărți, sunt absolut sigur că vă vor plăcea mult - și-o spun cu certitudine, întrucât chiar știu că n-are cum să nu te fascineze această lume mitologică de-a dreptul memorabilă! Să aveți doar lecturi pe placul vostru și pline de spor!