Făcut pentru creație, de Scott Barry Kaufman și Carolyn Gregoire - Recenzie

Editura: Publica

Colecția: Științe Sociale

Rating: 4 din 5 steluțe

Număr de pagini: 312

Anul apariției: 2016
Traducere: Raluca Chifu 

Dr. Scott Barry Kaufman este directorul științific al Imagination Institute din cadrul Centrului pentru Psihologie Pozitivă al Universității din Pennsylvania, unde studiază măsurarea și dezvoltarea imaginației, a creativității și a jocului. A scris și a editat până acum șase cărți și este autorul blogului Beautiful Minds al Scientific American și cofondator al Creativity Post. Locuiește în Philadelphia, Pennsylvania. Carolyn Gregoire este redactor senior la Huffington Post, unde scrie despre psihologie, sănătate mintală și neuroștiințe. A ținut discursuri la TEDx și Harvard Public Health Forum și a fost invitată în emisiunile posturilor TV MSNBC, History Channel și HuffPost Live. A absolvit cursurile Universității McGill și locuiește la New York.

„Într-un fel, toți suntem făcuți pentru creație.”

Bazată pe cercetările inovatoare ale psihologului Scott Barry Kaufman şi pe un articol publicat de Carolyn Gregoire în Huffington Post, Făcut pentru creaţie explică modul în care funcționează „mințile dezordonate” ale persoanelor extrem de creative. Kaufman și Gregoire clarifică o serie de paradoxuri – de exemplu, meditația mindfulness și visarea cu ochii deschiși, seriozitatea și joaca, deschiderea și sensibilitatea, singurătatea și colaborarea – pentru a demonstra că doar acceptându-ne propriile contradicții ne putem utiliza cu adevărat cele mai profunde resurse ale creativității. Fiecare capitol explorează unul dintre cele zece atribute și obiceiuri ale persoanelor inventive: joaca imaginativă, pasiunea, visarea cu ochii deschiși, singurătatea, intuiția, deschiderea spre experiențe noi, meditația mindfulness, sensibilitatea, transformarea dezavantajelor în avantaje și gândirea diferită. Cu ajutorul unor povești despre munca și viața unor persoane precum Pablo Picasso, Frida Kahlo, Marcel Proust, David Foster Wallace, Thomas Edison, Josephine Baker, John Lennon, Michael Jackson, muzicianul Thom Yorke, campionul la șah Josh Waitzkin, designerul de jocuri video Shigeru Miyamoto și multe alte eminențe creative, Făcut pentru creaţie ne ajută să înțelegem mai bine inventivitatea și ne arată cum putem îmbogăți acest aspect esențial al vieților noastre.

„ Personalitatea lui Brinkman a constituit un studiu de caz într-una dintre cele mai cunoscute descoperiri din istoria cercetărilor în domeniul creativității: Persoanele creative au minți dezordonate.

Persoanele creative au și procese dezordonate.”

Am să încep prin a vă spune că, de obicei, eu nu cred în cărțile „de dezvoltare personală”. Și probabil fac referire, în special, la acele cărți pe care le-am „încadrat” deja, mai mult ca sigur fără să știu prea multe despre această tagmă literară, și fără să le fi citit vreodată, doar din ce-am văzut de-a lungul timpului din zeci de share-uri din cărțile lui Osho, Tolle, Shetty și așa mai departe. Bun. Nu mi se păreau a fi decât clișee pe care deja le știu, pe care deja le-am „incubat”, deci de ce-aș avea nevoie de un guru care să mă călăuzească pe un anumit drum? La o adică, nu e vorba de ceva multifactorial: viața mea e complet diferită de a ta (în marea majoritate), deci de ce să cred că ceea ce e viabil pentru tine e viabil și pentru mine? E aplicabil și în cazul meu? În fine. De aceea, mi-am zis că voi citi doar cărți practice, cărți din care pot sustrage ceva util fără să simt că, după ce termin cartea, „neapărat trebuie să faci exact așa ca să reușești”. Și, de asemenea, fără să simt că am avut parte doar de niște pseudo-sfaturi din experiența de viața a cuiva; care, cu siguranță, nu poate fi aceeași cu experiența mea de viață în aceleași circumstanțe - alo, unde-i variabila numită „natura mea interioară și modul în care percep eu lucrurile? În fine. 

„Cum să înțelegem acest complex proces creativ și personalitatea corespunzătoare? Totul începe cu acceptarea unui set extrem de dezordonat de contradicții.”

Deci, m-am așteptat ca Făcut pentru creație să fie o carte de care să nu mă apropii prea tare, care să nu mă lumineze așa mult - culmea, s-a întâmplat întocmai contrariul. Cred că lucrurile au fost mult mai interesante dat fiind faptul că sunt, deși mă feresc să spun asta, scriitor. Da, am scris trei cărți (și mai am în lucru ceva). De multe ori mi-am spus că, da, sunt făcut pentru creație. Îmi place să creez, să mă joc cu cuvintele, să le dau putere și să le las să mă conducă într-o lume pe care nu o voi fi recunoscut decât după ce, de la sine parcă, s-a creat. Însă procesul scrierii e unul deosebit de dificil - îmi aduc aminte de momentele în care am scris primul roman, parcă momente de o epuizare fizică, palpabilă, pe care n-am putut-o gestiona. Și după ce am pus ultimul punct, parcă totul a revenit la normal (trec peste faptul că, de când am publicat romanul, eu nu l-am citit nici măcar o singură dată, n-am mai făcut nicio modificare ulterioară; l-am dat „în lume” așa cum s-a născut, crud și lipsit de pudoare). Însă, revenind, să scrii ceva, să creezi ceva - cel puțin pentru mine - este deosebit de greu. Și nu spun asta pentru că aș duce lipsă de inspirație, ci spun asta pentru că, deseori, există anumiți factori perturbatori ai procesului creativ. Și atunci când te lovește inspirația, fazual spus, trebuie să fii extrem, extrem de atent - faci abuz de acel moment irevelator sau lași lucrurile să se sedimenteze, lași entuziasmul deoparte, negi și, na, faci altceva? Pentru că inspirația este ca mica sclipire dintr-un foc - trebuie întreținută, trebuie păzită pentru ca în cele din urme să iasă o flacără adevărată. Și-ați fi surprinși de cât de greu este să faci asta. Cât de mult te solicită!

„Dată fiind natura complexă și schimbătoare a procesului creativ, n-ar trebui să fie surprinzător faptul că persoanele creative tind să aibă minți dezordonate. O muncă de tip creativ combină diferite elemente și influențe în cel mai inovator sau neobișnuit mod, iar aceste stări, trăsături și comportamente variate intră adeseori în conflict unele cu altele, ducând la un nivel ridicat de tensiune internă și externă pe parcursul procesului de creație.”

În cartea de față, așadar, am găsit extrem de multe sfaturi practice care m-ar putea ajuta în procesul creativ (și nu vorbesc doar despre a scrie, ci și despre a compune muzică, a inventa ceva, a face cercetări în domeniul științei, a picta și tot ce ține de o anumită formă de „a crea”) - pe multe deja am început să le adopt în viața mea, încetul cu încetul. Și, mai mult decât atât, mi-am dat seama că de ce să nu învățăm de la cei care deja au reușit? Mă voi încrede, cu toată certitudinea, în știință, pentru că ceea ce cei doi autori prezintă în carte este fundamentat de numeroase studii de neurobiologie, psihologie, fiziologie și imagistică, biochimie și alte ramuri care, prin metode specifice, au reușit să scoată la lumină ideea „geniului creativ”. Ce poți face ca să fii mai creativ? Oare chiar există anumite tabieturi, anumite pattern-uri care pot fi urmate? Adoptarea anumitor input-uri în viața ta oare chiar te pot face mai creativ? Îți pot spori imaginația, efervescența lumii tale interioare? Ei bine, deși n-aș fi spus vreodată - pentru mine imaginația și actul creației erau erau „comportamente hazardate”, lipsite de voință, care apăreau, uneori, în cele mai nepotrivite momente, când cu siguranță n-aș fi putut face uz de ele (la modul în care aș fi vrut) în timpul orelor de genetică sau anatomie -, dar chiar există anumite modalități prin care îți poți stimula comportamentul creativ, prin care poți aduce la lumină ceea ce mai târziu ar putea reprezenta baza unei opere create de tine. Iar această carte asta face - îți oferă sfaturi practice, aducându-ți argumente în vederea viabilității acestora -  joaca imaginativă, pasiunea, visarea cu ochii deschiși, deschiderea spre experiențe, sensibilitatea și gândirea diferită. Toate sunt comportamente care pot fi adoptate, toate sunt adevăruri a căror finalitate se concretizează, în cele din urmă, în sporirea imaginației. 

„În zilele noastre, vedem dovezi ale acestei complexități la nivel neuronal. Aparent, creativitatea nu implică doar o singură regiune cerebrală sau o singură parte a creierului, după cum sugerează mitul «emisferei drepte». Procesul creativ implică întregul creier. 

El constă în mai multe emoții și sisteme cognitive (conștiente și inconștiente) care interacționează, și în diferite regiuni ale creierului, care gestionează fiecare activitate și lucrează în echipă pentru a duce lucrul la bun sfârșit.”

Mi-a plăcut mult să citesc această carte; unele dintre informații îmi erau deja cunoscute (cumva, „le trăisem” pe propria mea piele), dar mă bucur că am descoperit și multe la care nu m-aș fi gândit vreodată. De asemenea, se spune că mințile creative se caracterizează printr-un comportament dezordonat, dar și complex. Ei, bine, eu chiar sunt foarte, foarte organizat, și dacă-mi ies puțin din rutină, din „zona de confort”, mi se pare c-o iau razna; nu m-a surprins nici faptul că IQ-ul crescut nu este corelat cu o creativitate crescută (mulți, poate, consideră că există o directă proporționalitate între cei doi „parametri”; departe de orice adevăr). Ni s-a spus deseori să „nu mai visăm cu ochii deschiși”, dar ce-ar fi rău în asta? Se spune că este foarte important - mai ales dacă ești în toiul încercării de a finaliza o creație - să visezi cu ochii deschiși, pentru că asta ajută la incubarea noilor idei, ceea ce se traduce printr-o imaginația mai efervescentă și, evident, mai bogată. În 1959, Isaac Asimov a scris un eseu extraordinar despre creativitate, în care afirma că „lumea, în general, dezaprobă creativivitatea” - ceea ce e deja un truism, întrucât deseori ajungem „să sărbătorim” anumite idei geniale, revoluționare și originale, numai după ce acestea sunt acceptate la scară largă (mai ales în lumea științifică, unde se întâmplă deseori acest lucru). 

„Scopul acestui volum este să evidențieze perplexitățile fascinante ale minții creative, încurajându-i pe cititori să-și accepte propriile paradoxuri și complexități și să acceseze un nivel mai profund de autoînțelegere și autoexprimare. După cum veți vedea, tocmai această abilitate de a-și vedea identitatea în toată frumusețea sa dimensională este punctul central al realizării și împlinirii creative.”

Așadar, vă recomand cu mare drag Făcut pentru creație dacă sunteți genul de persoane care, în fine, creează. Chiar sunt curios de cum vor fi integrate în viața mea toate sfaturile pe care „le-am primit” citind-o; îmi voi oferi timp și, în orice caz, voi aborda niște comportamente, oricât de superficial, în viața mea. Deja știu ce funcționează pentru mine în manieră de inspirație, dar nu ajutor extra nu va strica niciodată. Oricum, mi-am îmbogățit bagajul cultural în ceea ce privește acest aspect, plus că a fost o carte care chiar m-a prins și pe care am citit-o fără să-mi ofer răgaz (pe lângă niște notițe pe care mi le-am luat). Mi-au plăcut mult experimentele explicate, stilul de scriere expeditiv și, ca întotdeauna, numeroasele referințe bibliografice care cu siguranță îmi pot oferi, în cazul în care n-am înțeles ceva și am mai multe întrebări, explicații suplimentare. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și pe placul vostru!