duminică, 11 septembrie 2022

Supraviețuitorii, de Alex Schulman - Recenzie

Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 272
Anul apariției: 2022
Traducere: Elena-Maria Morogan

Alex Schulman s-a născut în 1976 la Skåne, în partea de sud a Suediei, și a crescut în suburbia Farsta a orașului Stockholm. A urmat studii de cinematografie, literatură și filozofie la Universitatea din Stockholm. Are o strălucită carieră de jurnalist, blogger, crainic și producător TV. Încă din 2012 conduce cel mai popular podcast săptămânal din Suedia, Alex&Sigge, cu câteva sute de mii de ascultători. Debutul literar al lui Alex Schulman a avut loc în 2009, cu romanul autobiografic Skynda att älska (Grăbește-te să iubești), dedicat tatălui său, Allan Schulman, jurnalist și producător de televiziune. Acestuia i-au urmat alte două romane autobiografice: în 2011, Att vara med henne är som att springa uppför en sommaräng utan att bli det minsta trött (Să fii cu ea), despre soția sa, și, în 2016, Glöm mig (Uită-mă), despre relația cu mama alcoolică, ales Cartea anului în Suedia, în 2017. În 2018 a publicat romanul Bränn alla mina brev (Arde-mi toate scrisorile), devenit bestseller în Suedia. Finalist la Premiul literar al publicației Svenska Dagbladet și la Premiul Adlibris, romanul lui Alex Schulman din 2020, Supraviețuitorii (Överlevarna; Humanitas Fiction, 2022), devine în scurt timp bestseller internațional, fiind tradus în 33 de țări și întâmpinat elogios de criticii literari și de cititori.
„- Nu, aici e moartă, spuse Nils. Omul nu simte nici o durere când e mort.”
Roman hipnotizant, cu o structură originală, bestsellerul suedez Supraviețuitorii, apărut în 2020, s-a impus ca o mare revelație internațională, fiind tradus în 33 de țări. Când trei frați se întorc la casa în care și-au petrecut verile în copilărie și unde, cu mai bine de 20 de ani în urmă, un accident devastator le-a modificat existența, totul în jurul lor îi întâmpină firesc – sauna, lacul, peisajul sunt familiare, și totuși cei trei par a se mișca într-o viață care nu le aparține. Înstrăinați unul de altul, Benjamin, Pierre și Nils revin pentru a îndeplini ultima dorință a mamei, despre care află în seara dinaintea înmormântării sale: cenușa să-i fie împrăștiată la casa de lângă lac. Neliniștitor în felul în care dezvăluie treptat când copilăria fraților, când viața lor adultă, de o melancolie deopotrivă delicată și crudă, construit extrem de abil, pivotând între un fir narativ ce aparține trecutului și urcă spre finalul inimaginabil, și un altul care coboară dinspre secvența morții mamei către același moment de cotitură, Supraviețuitorii este un roman intens, apăsător și acut senzorial despre copilărie, cu secretele și, mai cu seamă, cu traumele care lasă urme adânci.
„(...) Abia după ce s-a făcut nevăzută, a izbucnit Pierre în plâns, Benjamin și Nils îl sprijineau din amândouă părțile, Nils îl cuprinse pe Benjamin, iar când frații se îmbrățișară acolo, lângă automobil, Benjamin simți că ei, pentru prima oară după multă vreme, erau împreună.”
După ce am terminat acest roman (pe care, efectiv, l-am devorat, fiind printre singurele cărți de anul acesta pe care le-am citit într-o singură repriză), a trebuit să-mi iau un moment lung de respiro. N-am făcut nimic altceva decât să stau în pat și să mă gândesc la ce tocmai a citit. Recunosc, știam că va avea acest impact asupra mea, deoarece încărcătura emoțională a cărții este formidabilă, obsedantă, iar, cel puțin pentru mine, scriitura mi s-a părut impecabilă. Povestea, în sine, știam că va fi emoționantă, asta doar după ce am citit descrierea. Însă chiar nu mă așteptam să aibă un impact atât de mare asupra mea. Ce-i drept, chiar zilele trecute abordam cu o prietenă subiectul legat de cât de important este cum crești în copilărie, despre cum este necesar să ai anumite condiții optime în care să crești, asta pentru a nu ajunge să „perpetuezi patologie cognitivă ereditară”. În orice caz, chiar mi s-a părut că această carte vorbește despre traume, în principal, și de impactul pe care acestea le au asupra copiilor care vor deveni cândva adulți. Așadar, pentru început, aș putea spune că recomand această carte doar persoanelor care sunt pregătite emoțional să citească despre asta, pentru că, deși nu este o carte explicită, există în ea acel ceva care poate constitui un factor declanșator al anumitor tipuri de amintiri din copilărie. Acum, când sunt din nou împreună, cei trei frați adulți sunt gata să se purifice de demonii trecutului, de boala care le macină, încet dar sigur, viețile. Romanul lui Schulman asta este: o confruntare cu trecutul.
„(...) Oare aici au trecut zilele și anii? Sau totul a încremenit? Poate că se întâmplă ceva cu timpul aici, în păduri, de nu se comportă cum ar trebui. Timpul este un drum de pietriș, dacă o iei la dreapta, te poți vedea pe tine însuți trecând pe partea cealaltă.”
Povestea scrisă de Alex Schulman se concentrează în jurul a trei frați, iar capitolele alternează planurile temporale - trecut și prezent, ceea ce ne oferă o perspectivă amplă asupra vieții celor trei și, implicit, copilăriei lor. În momentul prezent, un eveniment tragic îi readuce împreună, iar dinamica relației dintre Pierre, Nils și Benjamin - atât ca adulți, cât și drept copii - ne dezvăluie mici focuri care încă ard mocnit în fiecare, traume ale căror impact au să-i transforme în necunoscuți, deși „legăturile de sânge nu au să se piardă niciodată”. Un roman extrem de tulburător, întunecat, crud, de o violență cognitivă, despre o familie disfuncțională, relația volatilă a părinților celor trei, exacerbată de consumul de alcool (nu am putut să nu mă gândesc la mama autorului), neglijența părinților, totul este bine descris, creând în carte o atmosferă opresivă, în care pare că cei trei frați merg pe o pâslă fină care-i desparte realitatea de hăul adânc al întunericului. Emoțiile și trăirile celor trei frați sunt reflectate, spre exemplu, și în adâncimea lacului, în pădurea întunecată din jurul casei la care sunt nevoiți să se reîntoarcă după atâția ani în care au fost despărțiți. De fapt, în acest roman, totul pare să aibă o semnificație aparte, un substrat, o anumită profunzime care reiterează, în cele din urmă, o tristețe profundă și patologică, care i-a urmărit pe cei trei frați de-a lungul tuturor anilor de copilărie și adolescență. 
„Aprinde lampa, se așază în capul oaselor pe patul mamei și citește din nou scrisoarea ei. O foaie simplă, scrisă pe față și pe dos cu scrisul ei inconfundabil, în unele locuri indescifrabil, dar totuși limpede ca cristalul, fără nici o ezitare, un text care țese pânza între decenii, care unește un loc cu altul, de aici până la casa de vacanță, o scrisoare mică, simplă, plină de ceea ce tuturor le stătea pe limbă, dar care niciodată n-a fost spus.”
Caracterele celor trei frați sunt ușor de tradus și înțeles, deoarece fiecare dintre ei este extrem de bine valorificat de către Alex Schulman. Martori la fricile lor, la căderile emoționale, sentimentele, trăirile, martori la solidaritatea lor - cu toate acestea, pe măsură ce s-au îndreptat spre vârsta adultă, fiecare a fost afectat de experiențele copilăriei. Consider că Supraviețuitorii nu este o lectură deloc ușoară, ba din contră, este o lectură șocantă, deprimantă, însă cumva reușește să-ți pătrundă în suflet, să îți intre pe sub piele - oricât de crudă, violentă, ar fi, tot rămâne un roman profund despre trei copii, acum deveniți adulți, care s-au agățat cu unghiile de speranță și au reușit să supraviețuiască unei copilării în care traumele se arată în moduri din ce în ce în ce mai necunoscute. Spusă din perspectiva lui Benjamin, povestea poate fi văzută și ca una a devenirii, în măsura în care poate fi și un thriller psihologic deosebit de bun. Trebuie să recunosc că mi-a plăcut mult felul în care Alex Schulman s-a folosit de artificiul unei „cronologii inverse”, și chiar nu am anticipat răsturnarea de situație de la final. Un rollercoaster plin de emoții, care m-a trecut prin stări dintre cele mai reale, palpabile, și pe care l-am adorat de la prima până la ultima pagină - n-am simțit nici măcar un singur moment că m-ar plictisi. 
Mi s-a spus că jalea e un proces, cu faze. Și că pe cealaltă parte așteaptă viața. Nu aceeași viață, evident, ci o altă viață. Nu e adevărat. Durerea nu e un proces, ci o stare. Nu se schimbă niciodată, stă ca o stâncă.
Și jalea te face mut.”
Ador cărțile care mă pun pe gânduri, iar Supraviețuitorii chiar a reușit să facă asta. Cărțile care reușesc să scormonească în psihicul uman, care cer să fie disecate încetul cu încetul, bucată cu bucată. Iubesc cărțile care îmi dau de gândit și am știut, de la bun început, că voi pune mâna pe romanul lui Schulman, pentru că părea să aibă premisele unei astfel de cărți. Și chiar le-a avut - mai mult decât atât, pot spune că mi-a depășit așteptările. Știu că n-am spus multe despre ce se întâmplă în carte până acum, dar cred că n-are rost: în orice caz, cei trei frați se reîntorc la cabana de pe malul lacului la rugămintea mamei lor, după ce aceasta moare. Deși și-au petrecut toate verile copilăriei aici, până la un accident tragic, care le-a schimbat viața, această familie nu a mai fost niciodată la fel. Povestea cărții este spusă dintr-o perspectivă oarecum obiectivă: Benjamin, fratele mijlociu, care i-a văzut pe amândoi ceilalți frați, în egală măsură, cum cresc. El încearcă să fie cel care „face pace” între frați, făcându-ne cunoștință cu personajele lor profunde, Nils, cel mai mare, Pierre, cu un temperament mai greu de ținut în frâu. Prin ochii lui Benjamin, cunoaștem toate nuanțele relațiilor complicate pe care le au atât între ei, cât și cu părinții lor. Mă voi opri aici, deoarece, sincer, cred că este de prisos să mai spun și altele. Nu pot decât să vă recomand această carte, în special dacă rezonați cu lecturile mele. 

4 comentarii:

  1. Superba recenzia... sincer, parca as citi in sine un roman. :)) Felicitari, chiar mi-a atras atentia

    RăspundețiȘtergere
  2. De unde pot cumpara cartea? O gasesc la Carturesti? Scuze de deranj

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hei, niciun deranj. Da, cu siguranță o găsești. De altfel, o găsești oriunde pe internet - librării online, site-ul editurii. :) Spor la citit!

      Ștergere