Editura: Corint
Colecția: CorinTeens
Anul apariției: 2020
Rating: 5 din 5 steluțe
Număr de pagini: 398
Traducere: Maria Adam
Lui Erin A. Craig i-a plăcut dintotdeauna să spună povești. După ce a absolvit Facultatea de Teatru a Universității din Michigan, a reușit să pună în scenă opere tragice cu cocoșați, fantome și clovni ucigași, iar apoi a hotărât că vrea să scrie romane la fel de înspăimântătoare. Este cititoare împătimită, fană înrăită a baschetului, colecționară de mașini de scris și, totodată, îi place să tricoteze. Erin locuiește în Memphis, alături de soțul și de fiica ei.
Odinioară erau douăsprezece, însă acum în sălile uriașe de la Highmoor răsună singurătatea. Patru dintre fete și-au pierdut viața, fiecare moarte fiind mai tragică decât cea dinainte – ciumă, o cădere pe scări, înec, o alunecare de la înălțime. Acum, prin toate satele din jur se zvonește că familia ar fi blestemată de zei. Tulburată de viziuni fantomatice, Annaleigh bănuiește că morțile surorilor sale nu au fost simple accidente. Fetele se furișează seară de seară la baluri strălucitoare unde dansează până la ivirea zorilor în rochii de mătase și conduri scânteietori. Annaleigh nu știe dacă să încerce să le oprească sau să se bucure și ea de aceste plăceri interzise. Mai ales pentru că nu știe cu cine – sau cu ce – dansează ele de fapt. Dar când relația lui Annaleigh cu un străin misterios și plin de secrete devine tot mai serioasă, fata știe că trebuie să descopere cât mai repede întunericul care s-a abătut asupra familiei sale înainte de a-i cădea și ea victimă. Casa de sare și amărăciuni este un roman captivant, plin de magie și de foșnet de rochii vaporoase pe holuri lungi și întunecate. Pregătiți-vă să fiți prinși în mrejele lui!
„- Înaltul Marinar spune că Pontus a creat insulele noastre și oamenii de pe ele. A luat sare din valurile oceanului pentru putere. A amestecat-o cu viclenia rechinului-taur și cu frumusețea meduzei-lună. A adăugat fidelitatea căluțului de mare și curiozitatea delfinului brun.”
Ei, bine, eu nu prea citesc fantasy, ce-i drept. Casa de sare și amărăciuni, da, este un fantasy, și, frate, chiar unul bun de tot. Deși nu prea citesc acest gen literar (promițându-mi totuși acum ceva timp că voi aborda mai des această tagmă romanistă), chiar am fost absorbit tare de tot de poveste. Și de atmosferă. Și de personaje. Și de „culoarea locală” a romanului. Și de atmosferă! Dar cred că am mai zis o dată. Da, o repet, mi-a plăcut teribil de mult atmosfera acestui roman, felul în care a conturat autoarea spațiile, background-ul personajelor. De fapt, dacă ar fi să citesc tot mai des fantasy, cred că aș alege acele cărți care mă vrăjesc prin atmosfera pe care o creează. Îmi place să descopăr lumi noi, colorate, efervescente, lumi ciudate, bizare, neașteptate - iar când autorul se pricepe, într-adevăr, să facă asta, și mai bagă și niște elemente de mitologie și obiceiuri și îndeletniciri locale (o, da, mitologie!), cu siguranță va fi un fantasy care are să-mi placă. Și, tadaaaa, în romanul lui Erin A. Craig am găsit exact ce am căutat. Într-o poveste întunecată, misterioasă, plină de secrete mi-am petrecut câteva ore de lectură. Și, vai, chiar aș fi vrut mai mult, mult mai mult. Am fost vrăjit de tot ce a însemnat această carte - de la personaje, până la acțiune și, cu semne de exclamare, sfârșitul romanului!
„Când creația lui a prins formă - două brațe, două picioare, un cap și o inimă -, Pontus a suflat viață peste ea, făcând primii Oameni din Sare. Așa că, atunci când murim, nu putem fi îngopați sub pământ. Alunecăm înapoi în apă și ajungem acasă.”
Pot spune că a fost una dintre surprizele literare din acest an. Nu numai că mi-am dat seama că ar trebui să citesc mai des acest gen de romane, ieșind puțin din zona mea de confort, dar mi-am dat seama că, uite, chiar poate să-mi placă extrem de mult! Casa de sare și amărăciuni este ca un fel de basm, eu așa l-am simțit, iar atmosfera este, într-adevăr, una încântătoare (în maniera în care, de fapt, e posibil ca o atmosferă cu personaje întunecate, magice, habar n-am, hazardate, înfiorătoare - să fie încântătoare?!), deoarece autoarea îți pune în fața ochilor o lume ireală, o lume a spiritelor, dincolo de veridicul care ne înconjoară. De altfel, prin definiție, asta e un roman fantasy. Totuși, Erin A. Craig inserează și un fir epic cauză-efect: în această idee, una dintre surori, Annaleigh, încearcă să afle ce s-a întâmplat, de fapt, cu surorile ei. Și dacă, într-adevăr, există un blestem asupra familiei sale. Poftim, ia de-aici intriga datorită căreia se va desfășura întreaga acțiune. Bun! Interesant, n-am ce spune, deci hai să vedem cum stă treaba, de fapt! Evident, nu e un thriller, deoarece elementele de fantastic se îmbină atât, atât de plăcut, că nici nu mai urmărești povestea. Și-mi asum când spun asta, pentru că mie cel mai mult mi-a plăcut atmosfera romanului, una densă, întunecată, aproape palpabilă.
„Moartea surorii mele nu fusese un accident. Nu fusese o parte dintr-un blestem macabru. Fusese ucisă. Și aveam de gând să o dovedesc.”
Habar n-am cum să-i zic, e un roman dark, mistery? O fi mai multe genuri de fantasy, dar mie, sincer, dincolo de faptul că mi-a plăcut (iar mă repet) environmentul cărții, mi s-a părut și o lectură emoționantă, chiar sensibilă, care a reușit să mă atingă. Încă mi-au rămas în minte anumite imagini, mai ales ideea de întoarcere la origini. Oh, da, nu v-am spus, dar e incredibil cât de frumos a reușit autoarea să insereze ideea despre originea Oamenilor de sare („- Noi, Oamenii de Sare, redăm acest trup mării, a intonat Înaltul Marinar în timp ce cutia de lemn aluneca adânc în cripta de lemn care o aștepta.”). Apreciez enorm imaginația acestor autori, felul în care reușesc să creeze noi lumi la a căror existență, poate, nici măcar nu te-ai fi gândit vreodată. Repet, eu nu-s un împătimit al acestui gen, n-am citit prea multe cărți fantasy la viața mea, deci n-am tocmai o experiență grozavă. Dar pot spune că, într-adevăr, Casa de sare și amărăciuni mi-a plăcut la nebunie.
„Scăldați în lumină de stele și de lună,/ Toți visătorii spre castel se adună./ La miezul nopții ne vom dezlănțui,/ Închipurea blândă sau haină vom dezvălui./ Arată-mi visarea cea senină sau coșmarul dezmățat,/ Vino nu așa cum ești, ci cum dorești să fii observat.”
Nici nu știu ce să mai spun, sincer, deoarece simt că e de prisos. În plus. Irelevant. Chiar este un roman pe care vă recomand cu drag să-l citiți, mai ales dacă vă place acest gen literar. Nu știu cum sunt alte fantasy-uri, cât de multe îți oferă, descrieri, atmosferă, dar simt că, în această carte, Erin A. Craig a găsit un echilibru perfect (fără personaje cu puteri supranaturale, demoni cu aripi, ochi roșii, îngeri, vampiri, chestii de-acest gen - deși, la un moment dat, mai ales într-o anumită parte a cărții, se întâmplă ceva ce-mi transmitea că ar fi OK să nu citesc această carte după ce se lasă întunericul) al măsurii acestor lucruri. Mi se pare că este o carte completă, desăvârșită, care a avut câte puțin din toate și care mi-a oferit o călătorie fascinantă în lumea efervescentă și complexă pe care, cu talent, a reușit s-o creeze. Deci, chiar v-o recomand cu drag, sunt sigur că o veți găsi drept o lectură care să vă fi meritat timpul!
„- Noi, Oamenii de Sare, ne întâlnim în seara asta specială, a repetat el, încheindu-și discursul, să ne amintim cine suntem. Noi, cei care ne clădim căminul pe Insulele Salann, suntem un popor mândru, condus de un zeu mândru. Suntem născuți din sare și din lumina stelelor. Să bem pentru asta, să ne amintim de unde venim și unde - cu voia lui Pontus - ne vom întoarce.”
Vreau să le mulțumesc mult de tot prietenilor dragi de la Editura Corint pentru acest volum, Casa de sare și amărăciuni, scris de Erin A. Craig, apărut în colecția CorinTeens, pe care-l puteți găsi AICI. Vă recomand cu mare drag să aruncați o privire pe site-ul lor, cred că știți cu toții câte colecții super de cărți au și ce apariții pe gustul oricui au scos. S-aveți parte de lecturi cât mai plăcute și cu spor, alături de o zi liniștită!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu