Asasinul Anders și lumea pe înțelesul tuturor, de Jonas Jonasson - Recenzie

Editura: Trei

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 368

Anul apariției: 2017

Traducere: Ionela Chirilă 

După o lungă carieră de jurnalist, consultant media și producător TV, Jonas Jonasson decide să înceapă o nouă viaţă. Lucrează la un manuscris, vinde drepturile de autor unei edituri importante din Suedia și se mută apoi într-un orășel de pe malul Lacului Lugano din Elveţia, la doar câţiva metri de graniţa italiană. Manuscrisul devine un roman, Bărbatul de 100 de ani care a sărit pe fereastră și a dispărut și cunoaște un succes răsunător. În 2010 a fost cea mai bine vândută carte din Suedia. Până acum, s-a tradus în 45 de țări și s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare. La Editura Trei a apărut în 2011. De asemenea, la Editura Trei a apărut, în 2015, și al doilea roman al său, Analfabeta care știa să socotească.

„Citatul nu era o reproducere exactă, dar când oamenii nu se puteau exprima îtr-un mod care să poată fi prezentat drept cap de afiș, atunci ziarul nu avea încotro decât să scrie ceea ce intenționase, după toate posibilitățile, să spună cel intervievat, și nu ceea ce spusese de fapt. Asta înseamnă jurnalism creativ.”

Un gangster, un recepționer și un vicar intră într-un bar. Johan Andersson, un bărbat certat cu legea și cam bețiv, se întovărășește cu două personaje cel puțin la fel de pitorești ca el. Recepționerul de la un hotel ieftin de la periferia Stockholmului și o fostă preoteasă căzută în dizgrație îi propun mai multe scheme de afaceri care să le rotunjească lor veniturile, fără prea multă bătaie de cap. Astfel, Johan Andersson, supranumit și Asasinul Anders, devine pe rând bătăuș plătit, pastor al unei biserici cu metode puțin spus neortodoxe, și, nici mai mult nici mai puțin, Moș Crăciun. În cele din urmă, eroii noștri par să fi găsit echilibrul perfect între a da și a lua de la viață atât cât trebuie pentru ca aceasta să capete un sens.

„Una din doctrinele centrale ale lipsei de credință a Johannei Kjellander, absolventa de teologie nou-hirotonisită, fusese aceea că cele patru evanghelii fuseseră scrise, fără niciun dubiu, mult după moartea lui Isus. Dacă a existat vreodată un om care să meargă pe apă, să facă mâncare din piatră seacă, să ajute betegii să meargă, să alunge demonii din oameni în porci și chiar să se ridice și să meargă, deși era mort de trei zile - dacă a existat un astfel de bărbat (sau chiar o astfel de femeie), de ce a fost necesar să treacă o generație, două sau mai multe ca să se deranjeze cineva să așeze pe hârtie toate lucrurile pe care, chiurile, le-ar fi făcut omul acela?”

Mi-au trebuit atâția ani ca să descopăr o carte atât de bună. Și știți ce e și mai ciudat? Că, pur și simplu, am ales-o la întâmplare - am găsit-o la 10 lei într-o librărie (aceeași librărie, aceeași ofertă, aceleași reduceri de care vă ziceam într-o recenzie, puțin mai jos) - și n-am putut să mă abțin. De altfel, e o carte pe care am văzut-o deseori, dar mereu uitam de ea. Și cum, la ureche, era s-o ratez. Cum era să ratez, Doamne, o carte atât, atât, atât de bună și care mi-a plăcut atât, atât, atât de mult. E clar, mi-am zis, după ce am terminat de citit Asasinul Anders și lumea pe înțelesul tuturor, că abia aștept să citesc și celalte cărți scrise de Jonas Jonasson. Chiar și după ce am citit doar această carte de la el, pot spune că, da, cred că Jonasson mai are puțin și se înscrie printre autorii mei preferați. Scrie, drept să vă spun, extraordinar de bine. 

„(...) De asta se aghezmuiau enoriașii cu alcool! Ca să pună din ce în ce mai mulți bani în găleți și, acolo unde găseau de cuviință, să arunce niște vomă peste ceea ce, bănuia el, erau și mai mulți bani decât susțineau ei că reușiseră să strângă în săptămâna dinainte.”

Cred că cel mai mult m-a atras, la această carte, titlul. Destul de dens, nu? Și-apoi, na, chiar am citit și descrierea de pe spate. Și-am văzut acolo un trio destul de bizat, să zic așa: gangster, recepționist, un vicar (preot, episcop). Oho! Ia stai puțin, domle, că deja sună bine! Sunatul ca sunatul, dar stați doar să vedeți prin ce aventuri trec aceștia, și prin ce situații, și cum își fac ei „dă cap” în întreaga carte. Nu, sincer, Jonasson este un maestru al comicului, al personajelor atipice, care se află în situații din ce în ce mai bizare, din ce în ce mai ciudate și care totuși par atât de reale. De fapt, nu că par reale, sunt reale, dar ideea din spatele lor este cea care pulsează de veridicitate: prin personajele sale, prin acțiunile pe care acestea le întreprind, prin situațiile în care se regăsesc, Jonasson reiterează, de fapt, moravuri și atitudini omenești, sui generis, modelează tipologii umane și caractere firești. Personajele sale sunt ahtiate, lacome, vorace, că, până la urmă, după cum a zis și el, autorul, „(...) pentru această carte, aș fi putut alege un instructor auto care nu știe să șofeze sau un economist care nu știe să socotească. În schimb, am ales un preot care nu crede în Dumnezeu.” Spuneți-mi voi, astfel, că nu sună promițător! Și chiar de mi-ați spune-o, v-aș flutura cartea-n față și v-ați spune că greșiți, pentru că romanul acesta chiar a fost ceva fain de tot!

„Un fost asasin, o preoteasă care, după cum arătau lucrurile, nu credea în Dumnezeu și un... ei bine, ce-o fi fost celălalt individ. Cel care zicea că îl cheamă Per Persson. Un nume inventat, clar.”

Sincer, n-am mai de ceva timp atunci când citeam ceva. Jonas Jonasson chiar are comicul în sânge, romanul de față este de o comedie absurdă, de un tragic absurd, zeflemist, incisiv, nici nu știu cum s-o spun. Aduce „comedia” la un alt nivel, nu neapărat prin replici amuzante, prin situații care să stârnească râsul, ci prin precizia aproape chirurgicală cu care reușește să redea sentimente, stări și situații. Nu știu, parcă știam încă de la început, încă de la prima pagină, c-o să iubesc această carte. Și nu m-am înșelat deloc. E un fel de umor negru, iar totul se subscrie titlului acestei cărți - „(...) și lumea pe înțelesul tuturor” - deoarece proza lui Jonasson chiar asta este, o reliefare a societății actuale, sau, în fine, a societății contemporane autorului, în care personajele se îmbată cu vin roșu moldovenesc, punându-și agoniselile monetare în cutia milei, spre deliciul preotesei noastre și a bietului (și nu prea) recepționer. Caricaturizând personajele, moravurile acestora, Jonasson ne spune o poveste de un comic nebun, cu niște personaje efervescente, delicios de reale, palpabile. Știți, uneori, când scriu o recenzie, parcă simt că bat câmpii - am impresia că nu spun nimic din ceea ce, de fapt, vreau să spun. Dacă mă înțelegeți! Dar sunt unele cărți despre care simți că nu poți vorbi, deoarece te-au prins atât de bine între paginile lor, încât chiar și după ce le termini, chiar și după ce trece ceva timp de când le-ai citit, tot n-ai ști ce să zici despre ele. Ei, bine, asta cred că mi se întâmplă, în aceste momente, cu Asasinul Anders și lumea pe înțelesul tuturor. Dar, în fine, eu sper c-am reușit cât de cât să surprind ceea ce-am vrut să spun. 

„În mare, omenirea e un ghiveci de mai multe trăsături. Spre exemplu: zgârcenie, gelozie, ignoranță, prostie și frică. Dar, în același timp, bunătate, înțelepciune, prietenie, iertare, respect și - generozitate. Nu toate aceste trăsături își găsesc loc în fiecare suflet, precum bine știau preoteasa și recepționerul, în mare parte din experiență personală. E posibil ca filosoful Immanuel Kant să fi emis ipoteza conform căreia fiecare om deține o busolă morală funcțională pentru că n-a avut ocazia să-i cunoască pe preoteasa noastră și pe recepționerul ei.”

Situații ridicole, absurde, personaje reale, dominate de anumite trăsături de caracter definitorii. Jonasson nu doar că este un fel de moralist, dar ironia sa fină, sarcasmul inteligent (caricaturându-și însăși numele, Jonas Jonasson prin intermediul unui personaj). Realitatea situațiilor, aventurile personajelor, intempestivitatea anumitor situații, totul, totul a fost pur și simplu pe placul meu. Iar plăcerea a fost mult potențată de faptul că, într-adevăr, nu aveam așteptări de la această carte. Am luat-o pur și simplu de pe raft și mi-am zis să-i dau o șansă, să văd ce-i de capul ei. Sincer, am observat că are un rating destul de micuț pe Goodreads, și mă-ntreb de ce. În același timp, răspunsul mi-l dau singur: e clar că suntem diferiți ca cititori. Iar asta-i bine, e chiar foarte, foarte bine! Dar sunt unele cărți la care, pe bune, chiar te-ntrebi de ce nu sunt mult mai apreciate decât (nu) sunt. Asasinul Anders și lumea pe înțelesul tuturor chiar ar fi una dintre ele. 

„Opt ani mai târziu, Asasinul Anders a ieșit de la zdup și și-a sărbătorit eliberarea cu o asemenea fervoare, că abia a avut timp să se dezmeticească înainte să mai primească vreo paisprezece ani, peste ceilalți opt serviți deja. De data asta, fusese de vină o pușcă. Folosită de la mică distanță. A tras drept în mutra ăluia care preluase afacerea cu amfetamine de la individul cu toporul în spinare. O imagine deosebit de neplăcută pentru cei care fuseseră chemați să curețe după el.”

Nu știu ce să mai zic. Cred că, în cele din urmă, este genul de carte pe care n-o poți descrie, n-o poți recomanda, ci trebuie doar să fie citită și înțeleasă și plăcută (sau nu) de către cel care, na, o citește. Mie mi-a plăcut la nebunie, de aceea, după cum am zis, abia aștept să citesc și alte cărți semnate de Jonas Jonasson. Deja am pus mâna pe ele! Să aveți parte doar de lecturi frumoase, pe placul vostru, și de succes în tot, tot ce vă propuneți!