miercuri, 28 aprilie 2021

The Dressmaker, de Rosalie Ham - Recenzie

Editura: Serpent's Tail
Rating: 5 din 5 steluțe
Anul apariției: 2015
Număr de pagini: 298
“It will be our revenge and our reason. I have made it my catalyst and my propeller. It seems only fair don't you think?”
When she was only ten years old, little Tilly Dunnage was forced to leave her hometown of Dungatar in rural Australia under a black cloud of accusation. Years later Tilly, now a couturier for the Paris fasion houses, sweeps back into town hoping to make peace with her mentally unstable mother. But mid-century Dungatar is a small town, and small towns have long memories. At first she wins over the suspicious locals with her extraordinary dressmaking skills. But when the eccentric townsfolk turn on Tilly for the second time, she decides to teach them a lesson. Packed with memorable characters, acid humour and luscious clothes, The Dressmaker is an irresistible gothic tale of small-town revenge. Now a major motion picture starring Kate Winslet, Judy Davis, Liam Hemsworth and Hugo Weaving.
”Anyone can go Beula, but only good people with respectful intentions should attend don't you think? Without Tilly's tolerance and generosity, her patience and skills, our lives - mine especially - would not have been enriched. Since you are not sincere about her feelings or about her dear mother and only want to go to stickybeak - well it's just plain ghoulish isn't it?”
Nu voi face această recenzie în limba engleză, it makes no sense, pentru că înainte de toate nu-s așa bun la engleză. Și, în al doilea rând, fac această recenzie în română pentru că vreau să ajungă, astfel, la cât mai mulți cititori ai acestui blog. Nu aveți idee cât de mult mi-aș dori ca această carte să fie tradusă și la noi. Nu știu sub aripa cărei edituri, dar știu sigur că ar fi o carte cu adevărat apreciată. Înețeleg, în aceeași măsură, care-i faza cu rating-ul destul de micuț pe Goodreads: Rosalie Ham scrie această carte cu un detașament incredibil, acid, incisiv față de personaje, iar ăsta ar fi motivul pentru care nu multă lume a rezonat cu ceea ce a scris ea. În același timp, eu cred că tocmai asta face ca romanul de față să fie incredibil de bun. Atât de palpabil, atât de misterios, întunecat, ciudat și absurd, abstract, rece, rece, rece. Da, chiar este un roman rece, și spun asta nu pentru că autoarea nu transmite emoție - ba, dimpotrivă, transmite multă emoție - ci pentru că păstrează o anumită distanță față de anumite personaje, deoarece, bineînțeles, ca autoare, Rosalie Ham este stăpână peste destinele acestora. Și n-o păstrează fără justificare, ci chiar are motive s-o facă.
“My name is Tilly. Everyone will know soon enough.”
Totul începe când Tilly se-ntoarce în Dungatar, micuțul sat care, ohoh, ascunde atât, atât de multe secrete și părți întunecate. Confruntându-se cu o mamă senilă, care nu-și mai amintește de ea, Tilly încearcă să descopere misterul propriului său trecut, motivele pentru care lumea o consideră vinovată de o anumită crimă. Motivul pentru care nimeni nu le suportă pe Tilly și pe mama ei, Mad Molly Dunnage. Bun; în această idee, eu nu mai am nimic de spus, nimic de povestit, pentru că nu face interesul nimănui. Dar vă pot spune că stilul de scriere al lui Rosalie Ham este, pur și simplu irezistibil. Da, indeed, este o poveste destul de ciudățică, cu personaje destul de ciudate, într-un orășel aparent simplu, tipic, foarte mic, de țară. Tilly (Myrtle) se-ntoarce din lumea ei glamuroasă, mare, pentru a avea grijă de mama ei. Și în momentul în care se întoarce, totul se-ntoarce la o sută optzeci de grade pentru toți locuitorii Dungatarului. Avem de-a face, aici, cu personaje extrem de bine conturate, dominate de anumite trăsături, întrupări ale anumitor moravuri - minciuna, frustrarea, violența domestică, mânia, dar și bunătatea, candoarea, simplitatea. Spectrul acestora de personaje, efervescența lor - este ceva ce mi-a plăcut cumplit de mult.
“Pain will no longer be our curse, Molly”
În cele din urmă, este o carte despre răzbunare. O carte despre iubire, speranță, totul pus în scenă într-o atmosferă irezistibilă. Nu știu, cred că e tare ciudat să vorbesc despre The Dressmaker deoarece simt că nu mă pot lega de multe fără să vă dau eventuale și nedorite spoilere. La Rosalie Ham, interesul îl face modul în care scrie aceasta - întocmai viziunea aceasta depărtată, rece pe care o are asupra a tot ceea ce se întâmplă. Nu se implică, neapărat, emoțional, nu investește mai mult într-un personaj decât în altul (de fapt, bineînțeles c-o face - vorbim aici de personaje principale, secundare - dar nu așa fel încât să-ți impună pe cine să placi, de cine să te atașezi). Și culoarea locală a romanului, atmosfera, situațiile - totul a fost exact pe placul meu. Nu știu, poate ar fi mai ușor să mă-nțelegeți dacă știți ce fel de cărți îmi plac, în cele din urmă, ce genuri literare abordez. Atunci probabil ați înțelege de ce mi-a plăcut atât de mult romanul lui Rosalie Ham.
”You can't keep anything secret here, said the old woman. Everybody knows everything about everyone but no one ever tittle-tattles because then someone else'll tell on them. But you don't matter - it's open slather on outcasts.”
Nu știu ce-aș mai putea spune, și n-am să mai spun multe. Chiar este o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate, nu pentru că are o acțiune de vai de mine, nu pot să mă opresc din citit, abia aștept să văd ce urmează să se întâmple - nu, ci pentru că am adorat pur și simplu această poveste, a avut de toate: emoție, curaj, speranță, situații neașteptate, caractere puternice și extrem de bine conturate. A avut dragoste și-a avut răzbunare, a avut speranță și durere. O carte care m-a atins și personaje care mi-au rămas în suflet mult, mult timp. Nici nu mai știu cum am dat de această carte, dar știu sigur că am văzut întâi filmul, abia apoi mi-am cumpărat-o.
”In this town a man can covet his neighbour's wife and not get hurt, but to speak the truth can earn a bleeding nose.”
Ah, da, să nu uit. Dacă nu veți citi vreodată această carte, măcar ar trebui să dați o șansă filmului. Este, pur și simplu, genial. Dacă stau mai bine și mă gândesc, cred că tocmai de asta am vrut să citesc cartea, deși am văzut filmul înainte: îmi amintesc emoțiile și stările cu care am rămas după ce am văzut filmul. Îmi amintesc cum m-a făcut să mă simt și cât de mult mi-a plăcut. Iar Kate Winslet, Dumnezeule, face un rol extraordinar. Și faptul că apare ediția de carte pe care o am eu o are pe Kate Winslet pe copertă - ei, bine, n-am putut să rezist fără să mi-o cumpăr. Chiar v-o recomand cu mare drag, sunt cât de cât sigur că își va găsi un loc aparte în inimile voastre. Sau, cel puțin, sper că o s-o facă! Să aveți parte doar de lecturi frumoase și cu spor!

2 comentarii:

  1. Nu am citit-o și nici nu îmi amintesc să o fi văzut pe undeva. Citatele astea sunt așa faine❤️. O să caut și filmul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cartea este chiar foarte bună; mie, unul, mi-a plăcut enorm, deși are un rating micuț pe Goodreads.

      Ștergere