Ieri, azi, mâine. Viața mea, de Sophia Loren - Recenzie

Editura: RAO

Rating: 4 din 5 steluțe

Anul apariției: 2021

Număr de pagini: 320

Traducere: Graal Soft SRL

„Dacă mă gândesc la viața mea, sunt uimită că totul e real. Într-o dimineață mă voi trezi și am să-mi dau seama că a fost doar un vis. Să ne înțelegem, nu a fost ușor. Cu siguranță a fost frumos, a fost greu, dar a meritat.”

Sophia Loren (Sofia Villani Scicolone Ponti) s-a născut la Roma, în Italia, în 1934. Și-a petrecut copilăria și o parte din adolescență la Pozzuoli, în condiții economice precare. La 15ani pleacă la Roma în căutarea succesului. Debutează în filmul Quo Vadis?, iar apoi, în mai multe filme, interpretează roluri secundare care, treptat, o fac să iasă în evidență prin frumusețea ei. Într-un singur an, apare pe genericul a aproximativ 15 filme. În timp, se afirmă tot mai mult în lume ca un star al cinematografiei italiene; consacrarea sa vine odată cu Premiul Oscar, câștigat în 1961 pentru interpretarea din filmul La Ciociara, în regia lui Vittorio De Sica. Împărțită între Italia și Hollywood, este distribuită, alături de cele mai mari staruri mondiale, în numeroase filme de succes, regizate de mari personalități ale cinematografiei. Nicio actriță italiană n-a ajuns vreodată la o asemenea popularitate internațională. Fericirii aduse de succesul profesional i se adaugă cea a maternității, când se nasc cei doi fii ai săi. În anii '80 partiipă aproape numai la producții TV. Ulterior, activitatea sa se limitează la apariții sporadice. Palmaresul actriței numără un total de mai bine de 95 de filme. 

„Succesul aduce o povară pe care trebuie să înveți să o gestionezi. Nimeni nu te învață așa ceva; ca întotdeauna, răspunsul stă în puterea ta.”

Vreau să cred că, de-a lungul anilor, măcar (măcar) o singură dată ați auzit de Sophia Loren. Nu trebuie să fii un cinematofil înfocat, nu, dar e imposibil să nu fi auzit de ea măcar drept referință de modă, de frumusețe, sau, pur și simplu, să fi auzit de Sophia Loren - pe internet, la radio, habar n-am, la televizor și așa mai departe. Și, de asemenea, dacă n-ați văzut filmul Life Ahead, în care joacă rolul lui Madame Rosa, chiar nu știu ce mai așteptați. Sincer! Scos în 2020, la vârsta pe care o are Sophia Loren (86 de ani pe atunci), eu zic că se ține extraordinar, dar extraordinar de bine. She is still a beauty icon. Și nu numai. Pentru mine, Sophia Loren este una dintre marile actrițe ale acestei lumi, alături de alte câteva nume de actrițe care mi-s la suflet. Sincer, chiar are un palmares extraordinar de frumos, cu filme de o efervescență aparte - de la drame dureroase, profunde, la filme romantice și comedii, dublări de voci și apariții în diferite seriale. Chiar e o maestră a scenei, dovadă și Oscarul primit în 1961 (la care, de timidă ce era și din cauza fricii și a lipsei de încredere în propria persoană, nici măcar nu s-a prezentat), precum și Oscarul primit pentru întreaga sa carieră (discursul ținut a fost just heartbreaking). 

„Uneori se întâmplă ca timpul să o ia la goană dintr-o dată, ca spaime vechi să lase locul unor noi provocări și totul să ia o altă întorsătură, în timp ce o apucăm pe drumuri necunoscute și negândite.”

Am așteptat traducerea cărții Ieri, azi, mâine. Viața mea încă de când a apărut. De fapt, am așteptat cartea aceasta încă de când s-a apucat Sophia Loren s-o scrie. De fapt, am așteptat-o încă de când am văzut primul film în care aceasta joacă. Și nu spun că nu știam anumite lucruri despre ea, le găsești extrem de rapid cu un search pe Google și așa mai departe. Dar, după cum zicea și Demi Moore, în Din suflet (recenzia AICI), altfel când îți spui tu povestea, e altfel când îți așterni pe hârtie gândurile și propria viață, când ești tu cel care i se arată lumii așa cum, bineînțeles, n-au reușit nici ziarele, nici articolele, nici interviurile și nici biografiile scrise alții. O autobiografie e, întocmai, o autobiografie - e exact ceea ce vrei să prezinți lumii, fără perdea, exact așa cum ești. Mă gândesc că fiecare autor, actor, cântăreț, într-un anumit punct al vieții va avea să-și scrie autobiografia. Sophia Loren a făcut asta, bineînțeles, știind că are milioane de fani, milioane de persoane care o stimează și o adulează. Poate, între timp, popularitatea i-a mai scăzut, dar la vremea ei, cum se zice, Sophia Loren chiar a fost o imagine mondială, a apărut pe coperți de reviste, era în gurile tuturor, cea mai adorată femeie din Italia. Scriindu-și autobiografia, aceasta ne poartă prin întreaga ei viață, de când era mică, amintindu-și ororile războiului, foametea, condițiile vitrege de viață, până când a crescut și-a început să-și clădească visul, să facă primii pași, timizi, nesiguri și incerți, în lumina reflectoarelor. De-acolo, Sophia Loren avea să devină o actriță a marilor ecrane ale lumii.

„(...) Când joci, o faci complet, cu simțurile și cu mintea, cu pielea și cu măruntaiele, cu memoria și cu inima. În meseria noastră, acesta este singurul secret care contează.”

Sophia Loren a avut, și are, o viață frumoasă. Este înconjurată de oameni frumoși, de prieteni dragi, de o familie iubitoare și de nepoții pe care-i iubește mai mult decât orice pe această lume. Totuși, bineînțeles, nu întotdeauna a fost așa. Situațiile în care, în trecut, aceasta s-a aflat, au făcut-o să realizeze cât de recunoscătoare trebuie să fie pentru ceea ce are acum - sărăcia, lipsurile, certurile, inadaptarea, pierderile de sarcină, eșecurile în iubire. Știu că poate sună impresionist, dar pentru mine chiar este un exemplu de curaj, devotament, perseverență. Numeroase scene mi-au stârnit râsul, în special situația în care a trebuit să-nvețe engleză, neavând habar o singură boabă. Totuși, trebuie să recunosc că, într-adevăr, aș fi vrut ca această autobiografie să fie ceva mai personală, dacă pot spune așa. Mi s-a părut puțin cam rece, la o adică multe dintre aceste informații le-aș fi avut la doar un click distanță căutând pe Google sau ceva. Parcă ar fi putut să intre mai multe în viața sa personală - ce amuzant, nu? Poate chiar n-a vrut să facă asta, de fapt, până la urma e viața ei, a ei și atât. Dar nu pot decât să fiu bucuros că am citit și această carte, deoarece de prea mult timp așteptam să o citesc. Și să mă bucur, încă o dată, de efervescența Sophiei Loren, un om deosebit și extraordinar de talentat și frumos.

„(...) Și scoate la lumină rana din care s-a născut Sophia Loren. Diversitatea familiei mele - un tată absent, o mamă mult prea frumoasă față de altele - mă face să sufăr foarte mult, mă umple de rușine, dar împreună sunt norocul meu. Sunt forța care mă împinge să muncesc, să demonstrez cine sunt, să-mi aleg foarte devreme drumul de urmat. (...) Plec la Roma fugind de o fetiță fără tată ca să mă regăsesc pe mine în actrița care vreau să devin.”

Vreau să le mulțumesc enorm prietenilor dragi de la Editura RAO pentru această carte, Ieri, azi, mâine. Viața mea, autobiografia Sophiei Loren, pe care o găsiți AICI. Cred că am descoperit o nouă nișă literară la ei, care-mi place de minue: cea a (auto)biografiilor. Mereu mi-a plăcut să știu mai multe despre oamenii pe care-i stimez, mereu mi-a plăcut să le țin cărțile, la care au muncit cu suflet, în mână. Vă recomand cu mare drag să aruncați o privire pe site-ul lor, veți găsi enorm de multe cărți de toate genurile - cu siguranță pe placul vostru. Să aveți doar lecturi frumoase și cu spor!