Peste cinci ani, de Rebecca Serle - Recenzie

Editura: Nemira

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 240

Anul apariției: 2020

Traducere: Alexandru Florescu

Rebecca Serle este autoare și scenaristă de televiziune. A absolvit University of Southern Carolina și are un masterat în arte obținut la New School din New York. Primul său roman, When You Were Mine, publicat în anul 2012, s-a bucurat de mare succes. Au urmat Famous in Love (roman adaptat într-un serial TV), The Edge of Falling, The Dinner List. Îi place să trăiască la New York, deși petrece mult timp la Los Angeles, și apreciază comediile romantice ale regizoarei Nancy Meyers.

 

„Douăzeci și cinci. Până la douăzeci și cinci număr în fiecare dimineață înainte să deschid ochii. E o tehnică de meditație și de calmare care ajută la memorie, concentrare și atenție, dar adevăratul motiv pentru care o fac e că atât durează până când iubitul meu, David, se dă jos din pat, pornește aparatul de cafea, iar eu simt mirosul de boabe prăjite.”

Avocată de succes în Manhattan, Dannie Kohan are toată viața personală și profesională plănuită punct cu punct. În ziua când are un interviu pentru slujba vieții ei și când se logodește cu bărbatul perfect, crede că viața ei perfectă e pe cale să înceapă. Dar, în aceeași seară, Dannie adoarme și se trezește în cu totul alt apartament, cu alt inel de logodnă pe deget și alături de un bărbat necunoscut. Pe cranul televizorului vede data: 15 decembrie 2025. Cu cinci ani în viitor. Visul atât de real o bântuie multă vreme, dar viața merge mai departe. Asta până când, peste patru ani și jumătate, bărbatul din vis apare la un colț de stradă. 

„Douăzeci și patru. Atâtea luni cred că trebuie să te vezi cu cineva înainte să vă mutați împreună.”

Am văzut mult, mult timp această carte pe Bookstagram. Era un lobby enorm făcut pe seama ei. Bun, înțeleg, e OK, e o apariție nouă, trebuie să ajungă la cât mai mulți cititori, bineînțeles. Dar nu-nțeleg de ce. Sincer, tot ce-a fost bun la această carte, în cele din urmă, a fost doar coperta. Trebuie să recunoaștem că e una chiar frumoasă. În schimb, am rămas rece, deoarece chiar aveam așteptări mărișoare. Dar nu, dincolo de faptul că a fost o lectură OK, care nu m-a solicitat, care nu a făcut apel la concentrarea mea și a mers extrem de rapid, nu mi-a plăcut mai nimic din ea. Sau, de fapt, nu că nu mi-a plăcut, pentru că asta ar însemna că, for real, chiar nu mi-a plăcut. Dar mi-a fost indiferentă. Voiam daor s-o termin și s-o las deoparte, deoarece nu a fost ceva care să mă atingă sau să mă impresioneze. De fapt, mi s-a părut o lectură simplă, banală, o poveste care nici nu m-a prins și în care nici n-aș fi putut să mă regăsesc. Dar, evident, depinde de exeperiențele literare ale fiecăruia, la fel cum depinde și de genul literar pe care-l abordează fiecare. Pentru mine, nu se înscrie în genul acela de cărți pe care l-aș citi în mod obișnuit, la fel de bine cum nu se înscrie nici în lecturile care, într-adevăr, mi-ar fi pe plac. Poate știam asta încă de dinainte de a mă apuca să citesc cartea, which is good, pentru că nu am cumpărat-o, ci am primit-o de la un om tare fain, Ana-Maria (martipaan), de pe Bookstagram, pe care sunt sigur că o știți. Mulțumesc, my friend!

„Douăzeci și opt de ani. Vârsta potrivită să te logodești.”

Mi s-a părut puțin ciudățică povestea, puțin cam neconvingătoare, dar am zis să merg înainte și s-o citesc până la capăt. De altfel, și sfârșitul m-a lăsat puțin rece, nu prea m-am prins care-i faza, dar nici nu m-a interesat prea tare. V-am spus, n-a fost o carte care să-mi placă și pe care aș recomanda-o în mod obișnuit. Dar am apreciat rapiditatea cu care am terminat-o - care nu se datorează doar mie, ci și faptul că e scrisă într-un limbaj fluid, să spun așa, care curge și nu te solicită și nu te face să te oprești din citit pentru a încerca să legi fragmentele sau ideile între ele, pentru a ajunge la o anumită concluzie astfel încât să înaintezi, cum trebuie, în poveste. Nici personajele n-au fost tocmai pe placul meu, mi s-au părut puțin șterse, să spun așa. Da, OK, au fost unele momente vrute a fi emoționante și sensibile, dar, meh, nu pentru mine. Recunosc în schimb că anumite fragmente și întâmplări mi-au adus un zâmbet pe buze, au stârnit un ceva infim în mine, astfel încât atunci când am închis cartea nu am putut să nu apreciez și acest aspect al ei. Tocmai de asta i-am dat și un rating de trei steluțe, și nu două - deși eram convins, undeva pe la trei sferturi din carte, că voi rămâne la cele două steluțe pe care le-aveam inițial în minte.

„Treizeci de ani. Vârsta potrivită să te măriți.

 Mă numesc Dannie Kohan. Și cred în viața trăită după numere.”

Nu știu ce-aș mai putea să spun, nu mă mai pot lega și de alte aspecte. Un punct bun al cărții, după cum am mai zis, e faptul că se citește rapid, e o lectură light, o dai gata în doar câteva ore, iar capitolele sunt scurtuțe; ceea ce înseamnă, de altfel, că merge ca un moment de respiro între două lecturi mai solicitante, între lecturi care-s mai dense și care presupun o anumită concentare atunci când le citești. Da, pot spune că romanul Peste cinci ani chiar a picat, cum se zice, la momentul potrivit, întrucât citisem o carte destul de solicitantă înainte de a mă apuca de el. În rest, nu, nu a avut ceea ce caut eu de la o carte. Ceea ce, evident, nu înseamnă că nu are ceea ce căutați voi, ca cititori subiectivi, de la o carte. Dar pentru mine n-a fost ce trebuia să fie - și, tind să cred, uneori trebuie să citești și cărți care nu trebuie să fie, să zic așa. Doar pentru a te reîntoarce cu drag la cărțile care ți-s de suflet, la cărțile care ți-s dragi. Asta, normal, dacă ești genul care nu abandonează cărți dacă știu că nu-i vor place - nu e cazul meu, întrucât eu, dacă mă apuc de o carte și îmi dau seama pe parcurs că n-o să-mi placă, tot o duc până la capăt. Am eu un pitic pe creier, dar ce să-i faci?! 

„- Uneori, ar trebui să iei decizii pentru tine însăți. Nu ar însemna că nu ești o prietenă bună, ar însemna doar să te pui pe tine pe primul plan, ceea ce se cuvine.”

Voi ați citit-o? Cum vi s-a părut? Sunt curios de cum ați simțit voi această lectură. Părerile pe care le-am mai auzit sunt împărțite, dar văd că romanul lui Rebecca Serle are totuși un rating mărișor pe Goodreads, dacă îmi aduc eu bine aminte. A, da, acum am verificat, are în jur de 3,8 din aproape 140.000 de reviews. Ceea ce, într-adevăr, chiar e ceva! Să aveți parte doar de lecturi așa cum doriți, pe placul vostru. Și de mult, mult spor în toate!