Sora favorită, de Jessica Knoll - Recenzie

Editura: Trei

Rating: 3 din 5 steluțe

Număr de pagini: 528

Anul apariției: 2021

Traducere: Ioana Rotaru 

„(...) În ziua de azi însă, era cool să-ți pese. Este o obligație să îți ajuți semenele. Femeile sunt spițele aceleiași roți, străduindu-se din răsputeri să se împingă una pe alta înainte. Aceasta este misiunea SPOKE. Kelly a venit cu ideea. Minunat, nu? Eu, una, preferam ceva de genul: mișcă-ți fundul ăla de fițe și încearcă, măcar o dată, să te gândești și la altcineva. Kelly a insistat că probabil vom prinde mai multe muște dacă folosim mierea.”

Jessica Knoll este autoarea bestsellerului New York Times Cea mai norocoasă fată, pe care intenţionează să-l ecranizeze Lionsgate, cu Reese Witherspoon producător. A crescut în suburbiile din Philadelphia și a absolvit Shipley School din Bryn Mawr (Pennsylvania) și William Smith Colleges de la Geneva (New York). A fost senior editor la Cosmopolitan și editor la Self. Locuiește în Los Angeles, împreună cu soţul ei și cu buldogul Beatrice.

„(...) Aproape o treime din femeile tinere renunță la un an din viața lor pentru a obține corpul perfect. Și asta nu din cauză că ar fi superficiale sau că nu și-ar cunoaște prioritățile, ci pentru că societatea le face viața un coșmar dacă nu sunt slabe. Eu, una, fac parte dintr-o minoritate care e în creștere și care este hotărâtă să schimbe această situație.”

Surorile Brett și Kelly au fost dintotdeauna la limita dintre afecţiune sinceră și rivalitate crâncenă. În copilărie, Brett era copilul-problemă, veșnic în umbra lui Kelly, sclipitoare și fermecătoare. Acum Kelly este o mamă care-și crește singură copilul, iar Brett, care se află pe culmile succesului, o aduce într-un reality show. Când Kelly ajunge în emisiune și în lumea lui Brett, sora ei are toate motivele să se simtă ameninţată. Kelly este singura care-i cunoaște secretul înspăimântător ce o poate distruge. Însă când adevărul iese la lumină, niciuna dintre ele nu se aștepta ca emisiunea să se încheie cu o crimă.

„(...) Întotdeauna m-am temut că sora mea era prea deșteaptă și prea dornică de succes ca să fie vioara a doua de lângă mine. Era doar o chestiune de timp până când avea să se plictisească, până când Layla nu avea să mai fie de ajuns. Iat-o cum revine în forță. Se lasă rău.”

Să-ncepem cu începutul, spunând că n-aveam așteptări prea mari de la această carte, întrucât nu știam nimic despre această autoare și nici nu prea auzisem de Sora favorită. Da, Cea mai norocoasă fată o mai văzusem pe ici-colo, dar vag, niciodată n-am știut despre ce este. Așa cum s-a întâmplat și cu cartea de față - eu nu obișnuiesc să citesc decât foarte rar descrierile cărților, de obicei mă las condus de impuls sau de intuiție (inuiția mea intră în scenă, deseori, atunci când știu deja, dinainte de a mă aventura în lectura unei cărți, că o să-mi placă). Aici, în cazul de față, vorbim de impuls. Clar. Nu mi-a plăcut cartea aceasta decât sub o formă care subclasează, de fapt, faptul că mi-a plăcut într-o măsură cartea: ador, pur și simplu, cum scrie Jessica Knoll. Gata, am zis-o, dar îmi place la nebunie ce face femeia asta. La un pol diametral opus, urăsc faptul că s-a lungit atât, dar atât de mult pentru ceva care poate s-a vrut ca un knock-out, dar a rămas cu vrutul. Da, mi s-a părut total absurd să bagi atâtea pagini, dar atâtea pagini, atâta scriitură inutilă și de umplutură pentru un astfel de deznodământ. Nu, nu-l bănuiam, dar însăși atmosfera cărții a fost de așa natură încât, de departe, nici nu mi s-a părut a fi un thriller sau ceva, nici nu mi s-a părut că, la un moment dat, are să iasă la iveală o crimă sau că este vorba de ceva de acest gen.

„(...) Este nevoie de imperfecțiuni, ici și colo, pentru ca lumea să simtă că există și o ființă umană sub toate astea, dar ea n-a avut niciodată curajul să-și arate adevăratele hibe. L-a pus pe agentul ei să negocieze cu producătorii că nu vor filma casa ei - din motive de securitate. De fapt, îi e jenă că locuința ei este în vecinătatea unei curățătorii.”

Dar, why in the world ai face așa ceva? Adică, pe bune, mi se pare că Jessica are un talent extraordinar de a crea personaje memorabile, faine, fie ele egoiste, enervante, superficiale și ipocrite, arogante, enervante, mincinoase, superficiale iarăși, fade și seci, puternice, habar n-am - am impresia că-n cartea asta am avut parte de un ghiveci de personalități, o paletă extrem de largă de temperamente, reacții. După ce-am terminat cartea mi-am zis, sincer, cred că Jessica Knoll a devenit plăcerea mea vinovată. De ce vinovată? Bun, poate e prematur să zic că într-adevăr scrie prost în ceea ce privește acțiunea și celelalte - de aceea vreau să citesc și Cea mai norocoasă fată - dar personajele, ah, personajele pe care le-a creat mi-au intrat imediat sub piele. Așa încât, la un moment dat, ajunsesem să nu mă mai intereseze pledoaria inutilă și totuși alertă, acțiunea romanului care parcă le aduce pe personaje într-un cerc, fiecare încercând să-l prindă pe fiecare; nu, ajunsesem să fiu atent doar la caracterul psihologic al fiecăruia, doar la replicile cu care Knoll le-a dat viață și, pentru mine, le-a făcut atât de faine și atât de bine construite. 

„(...) mă tot întreb de ce, pentru a i se lua munca în serios, o femeie trebuie mai întâi să sângereze. De ce mă grăbisem să-mi deschid venele?”

Cred că ăsta a fost punctul forte al romanului, după părerea mea. Probabil i-aș fi dat două steluțe dacă n-aș fi avut parte de o astfel de aventură comportamentală, de astfel de personaje care să-mi stârnească stări și să mă facă să mă gândesc că, pe bune, e foarte posibil cineva din grupul meu să fie așa. Zău, niște personaje atât de palpabile, atât de fain conturate (fie că întruchipează atitudini cu care n-am fost de acord, fie că pledează pentru valori care nu mi-s dragi), atât de convingătoare. Discursul narativ al lui Jessica Knoll chiar e unul bun, șlefuit, iar oralitatea cărții mi s-a părut delicioasă. Poate ar trebui să mai lucreze puțin (mai mult) la modul în care conturează acțiunea, la modul în care pune personajele în scene. La intrigă, punctele culminate (care, da, au fost și astea, dar destul de seci și trase de păr), în loc să se lungească cu polologhia inutilă și plictisitoare. Totuși, nu mi-a displăcut atât de mult încât să nu vreau să mai citesc și celălalt al ei, Cea mai norocoasă fată. Ei bine, probabil abia atunci aș putea să am o părere într-adevăr viabilă în ceea ce o privește pe autoarea Jessica Knoll.

„În cele din urmă, dar sper că nu cel mai mult, îmi doresc ca lumea să creadă povestea noastră pentru că am obosit să tot stau în umbră, în vreme ce reflectoarele erau îndreptate asupra soră-mii. Poftim. Mi-am asumat.”

N-ar mai fi multe de spus. Regret că acest roman n-a avut și un fir epic care să-mi fie întocmai pe plac, dar în același timp mă bucur că nu m-a chinuit, să zic așa, nu m-a solicitat, deoarece am citit cartea aceasta extrem de rapid. Aș spune că e o lectură light, cumva ușurică, dar nu prea e, întrucât are destul de multe pagini și, la un moment dat, ar putea deveni chiar obositor să citești despre ceva și, în același timp, să simți că citești despre nimic și acel nimic se îndreaptă spre nicăieri. Totuși, dacă încerci să fii optimist, poți fi atent la modul în care Knoll și-a creat personajele - da, mă repet, dar este singurul aspect bun (și chiar major, pentru mine) de care m-aș putea lega. Pentru că, în cele din urmă, personajele lui Knoll au reprezentat pentru mine interesul major în acest roman. Restul, cum să zic, simplă vânare de vânt și pledoarie inutilă (bun, bun, am înțeles, este foarte important să fii familiarizat cu trecutul personajelor, istoria lor prezentă, alea, alea - dar nici chiar mai bine de patru sute de pagini).

„Bine ați venit în reality TV, unde duplicitatea nu numai că este încurajată, ci este și un talent care te ajută să supraviețuiești.”

În ultimă instanță, și știu c-o să sune ciudat, abia aștept să citesc romanul Cea mai norocoasă fată. Din câte am văzut, e ceva mai bine cotat decât Sora favorită. Cine știe, poate a dat lovitura prima dată în ceea ce privește acțiunea și dinamismul romanist; și a gafat-o, să zicem, a doua oară. Le mulțumesc tare mult prietenilor dragi de la Editura Trei pentru această carte, Sora favorită, de Jessica Knoll, pe care o puteți găsi AICI. De asemenea, le mulțumesc mult și pentru toate titlurile interesante și incitante pe care ni le pun la dispoziție; vă recomand să aruncați o privire pe site-ul lor, sunt sigur că veți găsi numeroase cărți care vă vor fi pe plac. Să aveți parte doar de lecturi frumoase și cu spor!