vineri, 1 mai 2015

„Jocul RIPPER” de Isabel Allende - Nou la Humanitas



„Jocul RIPPER”, un nou roman de Isabel Allende la Humanitas Fiction, o carte în care scriitoarea chiliană se depărtează de stilul literar care a consacrat-o, cel al realismului magic și al ficțiunii istorice, și abordează o tematică nouă.

„Cartea asta s-a născut pe 8 ianuarie 2012 pentru că agenta mea, Carmen Balcells, ne-a sugerat lui Willie Gordon, soţul meu, şi mie să scriem un roman poliţist la patru mâini. Am încercat, dar după douăzeci şi patru de ore a fost clar că proiectul avea să se termine cu un divorţ, drept care el s-a apucat de cel de-al şaselea roman poliţist, iar eu m-am închis să scriu singură, ca de obicei. “ (Isabel Allende)

„Jocul Ripper este un amestec straniu: o sărbătoare literară plină de elemente din Agatha Christie, James Patterson şi Tom Clancy, o combinaţie între o poveste poliţistă şi o saga romantică.“ (The Guardian)

„Jucătorii de Ripper erau un grup select de freaks răspândiţi prin toată lumea, care comunicau prin Internet pentru a-l prinde şi anihila pe misteriosul Jack Spintecătorul, depăşind obstacole şi învingând duşmanii apăruţi pe parcurs. În calitate de maestră de joc, Amanda plănuia fiecare aventură în funcţie de abilităţile şi limitele personajelor pe care jucătorii şi le creau drept alter ego.

Un băiat din Noua Zeelandă, rămas paraplegic ca urmare a unui accident şi ţintuit într-un scaun cu rotile, dar cu mintea liberă pentru a rătăci prin lumi fantastice şi a se transporta atât în trecut, cât şi în viitor, adoptase rolul Esmeraldei, o ţigancă vicleană şi curioasă. Un adolescent din New York, solitar şi timid, care locuia cu mama şi de doi ani nu ieşise din camera sa decât ca să meargă la baie, era sir Edmond Pad dington, colonel englez la pensie, machist şi infatuat, expertul în arme şi strategii militare. La Montréal era o fată de nouăsprezece ani, care-şi petrecuse scurta viaţă mai mult prin clinici specializate în dereglări alimentare şi-şi inventase personajul Abatha, un medium în stare să citească gândurile, să inducă amintiri şi să comunice cu fantomele. Un orfan afro-american de treisprezece ani, cu un IQ de 156, bursier al unei academii pentru copii supradotaţi din Reno, alesese să fie Sherlock Holmes, căci făcea deducţii şi trăgea concluzii fără pic de efort.Amanda nu avea un personaj anume. Rolul ei era să conducă jocul şi să vegheze la respectarea normelor, însă în afacerea asta cu baia de sânge şi-a permis oarece schimbări. De exemplu, a mutat acţiunea, tradiţional plasată în Londra anului 1888, la San Francisco în 2012. Şi, încălcând regulamentul, şi-a atribuit un ajutor, un mercenar, un poliţai numit Kabel, un cocoşat nu foarte mintos, dar ascultător şi loial, însărcinat să-i execute ordinele, oricât de trăsnite ar fi fost. [...] În dimineaţa zilei de 13 octombrie 2011, la ora opt şi un sfert, elevii clasei a patra ai şcolii publice Golden Hills din San Francisco au intrat în sala...”

„Jocul Ripper e un excelent roman poliţist, iar Allende rămâne aceeaşi remarcabilă povestitoare. Proza ei e sclipitoare şi plină de graţie, căci autoarea are capacitatea de­ a scrie deopotrivă un roman de acţiune, dar şi de dragoste. Cartea te subjugă, se joacă cu mintea ta,  te amuză.“ (Minneapolis Star Tribute)

Jocul RIPPER - un nou roman de Isabel Allende, traducere din spaniolă de Cornelia Rădulescu
Eveniment, miercuri, 13 mai, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu     

5 comentarii:

  1. E interesant că şi Allende şi Coelho se depărtează de stilul de început plin de supranatural şi magie (? - nu ştiu dacă e cuvântul potrivit). Încep să mă întreb de ce, scad numărul cititorilor acestui gen sau trec ei ca scriitori în altă etapă?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Realism magic, da, așa este. Nu știu de ce, stilul acesta, care l-a consacrat deopotrivă pe Garcia Marquez, îmi place foarte mult. Habar n-am ce să-ți zic, aș spune că încearcă și ei altceva, nu știu. Să te distrezi azi, Anca, zi faină!

      Ștergere
    2. Lenevit şi dormit toată ziua se pune ca distracţie? :))

      Ștergere
    3. Depinde de perspectivă, haha!

      Ștergere
  2. Da, Coelho parca se integra mai bine cu realismul magic, e surprinzator ca a trecut la o noua scriere. :)

    RăspundețiȘtergere