Avantajul ADHD, de Anders Hansen - Recenzie

Editura: Publica

Colecția: Co-Lecția de Știință

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 224

Anul apariției: 2024

Traducere: Alin-Daniel Dragomir

Anders Hansen este medic primar psihiatru, absolvent al Karolinska Institutet, și economist, absolvent al Handelshögskolan din Stockholm. Scrie articole despre cercetarea medicală și medicamente, dar și bestsellere internaționale printre care Creierul deprimat, Creierul ecranului și Creierul  puternic. A participat la emisiuni de televiziune precum Vetenskapens värld (Lumea științei) și Nobelstudion (Studioul Nobel). În plus, este autorul și prezentatorul serialului TV de popularizare a științei Din hjärna (Creierul tău), difuzat de SVT, televiziunea suedeză. A susținut sute de conferințe, iar ediția emisiunii radiofonice Sommar i P1 (Vara pe canalul P1) la care a participat în 2019 a fost cea mai ascultată din toate timpurile. A primit premiul Cartea anului în cadrul Big Health Award în 2017 și 2019, iar în 2018 a fost câștigătorul Premiului Mensa Suedia.

💡 DE CE CREIERUL TĂU DIFERIT ESTE SUPERPUTEREA TA 💡

Cunoști pe cineva care este motivat, creativ, neînfricat, curios, flexibil, hotărât și plin de inițiativă? Care gândește adesea diferit și care poate depăși aproape orice dificultate? Cine știe, poate te regăsești și tu în această descriere. Vei fi puțin surprins să afli că aceste trăsături pozitive sunt tipice persoanelor cu ADHD. Multă vreme, acest diagnostic al secolului XXI a fost considerat doar o sursă de probleme. În prezent se crede că aceste trăsături de personalitate, parțial ereditare, au fost esențiale pentru supraviețuirea strămoșilor noștri în savană. Cei care nu reușeau să se concentreze ca să vâneze mureau de foame sau deveneau ei înșiși prada animalelor sălbatice. Așadar era pur și simplu un mare avantaj să ai anumite trăsături, cele pe care acum le considerăm un diagnostic. Știm, de asemenea, că toți avem într-o anumită măsură trăsături ale ADHD și că ne situăm pe o scală. Unii se află la un capăt, alții la celălalt. Descoperă cum să transformi acest diagnostic într-un avantaj, fie pentru tine, fie pentru copilul tău, și chiar cum să gestionezi dezavantajele. Află partea pozitivă a faptului că nu suntem toți la fel, chiar dacă avem trăsături comune de personalitate. A fi diferit este mai bine, indiferent dacă este vorba despre cadrul familiei sau despre locul de muncă! O lucrare de popularizare a științei, care evidențiază o altă perspectivă a celui mai cunoscut diagnostic al vremurilor noastre și modul în care poate fi transformat într-un avantaj atât timp cât este gestionat corect.

„Dar cum poți susține acest lucru cu atâta certitudine? Păi, principalul argument este faptul că ADHD-ul este o condiție moștenită. Prin urmare, dacă ai sau nu ADHD depinde mult și de prezența acestei tulburări la părinții tăi. Poți crede că, dacă părinții tăi au ADHD, poate că doar le imiți pur și simplu comportamentul, ceea ce nu înseamnă neapărat că ADHD are o cauză biologică. Această observație este validă, dar cercetările asupra gemenilor identici și a celor fraternali arată că situația nu este atât de simplă.”

O lucrare provocatoare și captivantă, Avantajul ADHD reușește să schimbe perspectiva convențională asupra tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), mutând accentul de pe „disfuncție” spre „diferență”. Anders Hansen propune un cadru în care particularitățile neurologice ale celor cu ADHD nu sunt doar acceptate, ci valorificate ca atuuri evolutive, creative și adaptive – o abordare care, deși poate părea idealistă pentru unii, este susținută de o serie de argumente științifice și observații socioculturale bine integrate. Autorul pornește de la premisa că ADHD nu este o anomalie rară, ci o variantă naturală a modului în care funcționează creierul uman, cu rădăcini adânci în trecutul evolutiv. Hansen ridică întrebarea: ce dacă, în loc să fie o „problemă de corectat”, ADHD a fost – și poate încă este – un avantaj de supraviețuire? Această idee, deși nu complet nouă, este explorată cu prospețime și curaj. Hansen sugerează că trăsăturile asociate ADHD-ului – curiozitatea insațiabilă, impulsivitatea, capacitatea de a observa rapid schimbările din mediu, hiperfocalizarea pe ceea ce este cu adevărat interesant – ar fi putut oferi un avantaj esențial vânătorilor-culegători, indivizilor care trebuiau să se adapteze constant la condiții noi și necunoscute.

„Analiza genelor acestor persoane a scos la iveală un aspect interesant. S-a constatat că varianta genetică a genei DRD4, despre care ai citit în capitolul anterior, denumită DRD4-7R (care influențează sistemul de recompensă, făcându-l mai «lent»), era mai răspândită printre cei care, din punct de vedere istoric, se deplasaseră pe distanțe mari. Cu cât aceștia călătoriseră mai mult în ultimi 30.000 de ani, cu atât DRD4-7R era mai frecventă în rândul populației lor. Același tipar se regăsea peste tot, pe toate continentele.”

Această perspectivă evoluționistă e dublată de o abordare extrem de umană și empatică asupra vieților celor care trăiesc cu ADHD în lumea modernă. Hansen își asumă un ton deopotrivă informativ și încurajator. Nu e un manifest anti-medicație, dar nici nu se aliniază cu linia mai conservatoare a unor voci precum Russell Barkley. În schimb, abordează o viziune temperată și echilibrată: medicația poate fi utilă, dar nu este unica soluție. Exercițiul fizic regulat, somnul de calitate, dieta echilibrată și tehnicile de mindfulness sunt prezentate ca strategii complementare viabile. Aici, cartea devine aproape un mic ghid de viață pentru cei care își doresc să înțeleagă și să valorifice potențialul propriei neurodivergențe. Un aspect notabil al volumului este claritatea cu care sunt prezentate noțiunile neurologice. Hansen reușește să traducă limbajul științific într-o narațiune accesibilă fără a-i compromite rigoarea. Fiecare capitol are o secțiune de note care trimite la studii de specialitate, ceea ce transformă cartea într-un punct de plecare excelent pentru cititorii care vor să aprofundeze subiectul. Totodată, autorul nu pretinde că are toate răspunsurile – recunoaște când intră în zona speculațiilor și își avertizează cititorii în mod deschis.

„Trăsăturile persoanelor cu ADHD cuprind următoarele: sunt ușor de distrat, sunt impulsive, nerăbdătoare și agitate, au multă energie și sunt mereu «în mișcare». Acestea au, de asemenea, o nevoie constantă de stimulare, nu le plac rutinele și au capacitatea de a se concentra intens pentru perioade scurte. Acestea se potrivesc aproape perfect caracteristicilor unui bun vânător! Cu alte cuvinte, acest lucru sugerează că trăsăturile pe care acum le numim ADHD au fost, probabil, importante  – poate chiar vitale  – pentru supraviețuirea noastră pe durata celei mai mari părți a istoriei umane. Cu toate acestea, dintr-odată, în doar câteva sute de ani, am făcut schimbări semnificative în stilul nostru de viață și am creat o societate în care aceste trăsături nu se mai potrivesc la fel de bine.”

Dincolo de date și teorii, puterea reală a cărții vine din poveștile personale incluse. Relatările celor care trăiesc cu ADHD – de la antreprenori celebri până la persoane obișnuite care și-au găsit locul într-o lume care nu e gândită pentru mintea lor – conferă o notă de autenticitate cărții. Aceste fragmente nu sunt doar inspiraționale, ci și revelatoare: ele conturează o paletă amplă de experiențe, de la frustrare și epuizare, la redescoperire de sine și triumf interior. Acestea transformă lectura într-un dialog intim cu posibilitatea de a fi „altfel” fără a fi „mai puțin”. Totuși, cartea nu este lipsită de limite. În încercarea sa de a sublinia valoarea pozitivă a trăsăturilor ADHD, Hansen riscă uneori „să glorifice” acest profil neurologic. La un moment dat, discursul devine aproape romanticizat, ca și cum a avea ADHD ar fi invariabil o superputere înnăscută. Deși e lăudabil că autorul vrea să combată stigmatizarea, nu toți cititorii se vor regăsi în această viziune entuziastă. ADHD-ul rămâne, pentru mulți, o luptă cotidiană, cu impact serios asupra carierei, relațiilor și stimei de sine – iar acest aspect, deși menționat, pare uneori trecut în plan secund.

„(...) toți avem trăsături de ADHD, unii mai pronunțate decât alții.”

Un alt aspect care ar putea lăsa pe unii cititori dornici de mai mult este lipsa unor instrumente practice detaliate. Cartea nu e un manual de gestionare a ADHD-ului, și nici nu pretinde că este, dar cei care caută soluții concrete, pas cu pas, s-ar putea să nu le găsească aici. În comparație alte astfel de resurse care oferă tehnici clare și aplicabile, Avantajul ADHD rămâne mai degrabă o lucrare de tip inspirațional-educativ, cu un accent pe înțelegerea de sine și reîncadrarea narativă a tulburării. În sfârșit, cartea mi s-a părut, până la urmă, o lectură valoroasă pentru oricine caută o perspectivă mai nuanțată și „umană” asupra ADHD-ului.  Cartea își propune – și în mare parte reușește – să rupă cu retorica patologică a afecțiunii (în sensul clar negativ) și să ofere o altă cheie de interpretare, una în care „altfel” poate însemna „mai adaptabil”, „mai creativ”, „mai explorator”, „mai bun”. Este o pledoarie pentru acceptare, dar și pentru reevaluarea modului în care ne raportăm la diversitatea neurologică. Nu oferă toate răspunsurile, dar deschide uși importante – și, pentru mulți cititori, chiar posibilitatea de a-și înțelege mai bine diagnosticul și potențialul (benefic) al acestuia.