Drumul spre casă, de Sebastian Fitzek - Recenzie (Crime Club)

Editura: Lebăda Neagră

Colecția: Black Spot

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 416

Anul apariției: 2023

Traducere: Catrinel Iordache

Sebastian Fitzek s-a născut pe 13 octombrie 1971, în Berlin, și a devenit cel mai de succes autor de thrillere psihologice din Germania. Surprinzător, încă de la debut, în 2006, când a publicat Die Therapie (Terapia), a urcat direct pe locul 1 în TOP 10 of the German Spiegel, surclasând Codul lui Da Vinci. Passagier 23 (Pasagerul 23) și Das Paket (Pachetul) au fost în topul bestsellerurilor timp de 50 de săptămâni, iar în anul 2018 Der Insasse (Pacientul sub acoperire) a fost cea mai vândută carte din Germania. Odată cu traducerea cărții Das Paket, în Grecia, Sebastian Fitzek a ajuns pe locul al II-lea în topul Greek Bestsellerist. Până acum, s-au vândut peste 11 milioane de cărți semnate de Fitzek, în peste 35 de țări și a primit de două ori, în Germania, cel mai important premiu literar pentru categoria suspans și crimă. De asemenea, a fost distins în 2016 cu premiul Hörkules, acordat de cititorii germani, pentru Passagier 23. Ratingurile pe Lovelybooks și Goodreads sunt de ordinul zecilor de mii, cu 4, respectiv 4,5 stele. De asemenea, cărțile sale însumează peste 100.000 de recenzii. Au fost făcute filme, piese de teatru și jocuri după scenariile cărților autorului Sebastian Fitzek, presa germană numindu-l „Regele thrillerelor”. Are peste 215.000 urmăritori pe rețelele de socializare, cu care menține o foarte strânsă legătură. Ceea ce îl ajută să se bucure de un succes inegalabil sunt strategiile de marketing, pe care le concepe el însuși. Întâlnirile cu fanii sunt atipice, la fel ca și aparițiile lui. În funcție de locație, numărul celor ce vin la o lansare de carte variază între 1.500 și 3.000 de persoane. Designul cărților este unul înfricoșător, creator de suspans, oferind cititorului experiențe unice chiar și înainte de a începe lectura.

„Care poate nu inaugurase nici măcar începutul sfârșitului ei, dar care, cu siguranță, marca o cotitură de la care nu a mai existat cale de întoarcere. Atunci când a trecut de limita răului și a intrat în liftul întunecat care a aruncat-o într-o lume care era mai rea decât și-ar fi putut închipui în cele mai negre coșmaruri.”

E sâmbătă, imediat după ora 22:00. Jules Tannberg răspunde la apelurile sosite la linia telefonică pentru însoțire, un serviciu telefonic pentru femeile cărora, noaptea târziu, le este frică în drum spre casă și ar dori un însoțitor a cărui voce liniștitoare să le ghideze în siguranță prin noaptea berlineză – sau să cheme ajutor în caz de urgență. Nu a existat niciodată o situație reală în care viața ar fi fost pusă în pericol. Până astăzi, când Jules vorbește cu Klara. Tânăra este îngrozită. Crede că este urmărită de un bărbat care a mai atacat-o și care a trasat cu sânge, pe peretele dormitorului, o dată calendaristică: cea a morții ei! Iar acea zi se încheie în mai puțin de două ore...

„Degeaba. Întunericul o primi cu o violență zdrobitoare.”

N-aș fi putut fi citit o carte mai potrivită pentru a-mi reînvia cheful pentru citit. Da, în ultima perioadă chiar nu am avut stările necesare pentru a parcurge o carte cap-coadă, pur și simplu m-am apucat de mai multe, dar n-am reușit să duc mai niciuna la capăt. Nu mă prindea nimic, n-aveam chef de nimic, nu mă atrăgea nimic - și nu c-aș fi devenit eu vreun pretențios, că am rămas același eu care dă șansă oricărei cărți pe care o începe și care n-o lasă până nu o termină. Dar, în fine, situația a fost de altă natură și nu am să vorbesc despre asta. Well, cu Drumul spre casă a lui Fitzek chiar m-am înțeles deosebit de bine, și cred că am dat-o gata în aproximativ o zi. Mai auzisem de acest autor de la o prietenă foarte bună, care îmi vorbise despre Cadoul, cartea care, citez, „mi-a reamintit de ce iubesc genul thriller”. În aceeași măsură, această carte mi-a reamintit de ce ador cărțile thriller și, mai mult decât atât, de ce ador cărțile thriller care abordează subiecte sensibile, dramatice, într-o manieră care dă cu tine de pământ și te face să vrei să crezi că astfel de lucruri nu sunt adevărate, nu se întâmplă - dar, așa cum și Fitzek a afirmat, parafrazând, chiar ar fi vrut ca sursa de inspirație a cărții sale să nu fie una reală.

„Moar-te. Tor-turi. Du-reri. În viața Klarei multe cuvinte cu două silabe aveau un înțeles macabru. Totuși, niciunul nu stârnea groaza precum: Mar-tin. Niciunul nu-i era mai urât. În decursul timpului, nu învățase să se teamă atât de tare de nici măcar unul. În decursul anilor, niciunul nu se schimbase atât de mult. De la iubit la sa-dic. De la tandrețe la chi-nuri.”

Cartea este despre violență, despre o violență ieșită din comun, bizară, atipică, despre o violență exacerbată - violența domestică. Pus într-o situație deosebit de neașteptată, Jules Tannberg vorbește la telefon cu Klara, o tânără care pare că are ceva de ascuns pe întreg parcursul cărții, care simte în ceafă suflul morții și, pentru a scăpa de o moarte oribilă, vrea să își pună capăt zilelor. De cealaltă parte a liniei telefonice, Jules Tannberg se confruntă cu propriii demoni interiori, în timp ce încearcă s-o convingă pe Klara că lucrurile se pot rezolva, situațiile pot avea un sfârșit mult mai frumos. Dar, de-aici, totul o ia razna, când ne dăm seama că, de fapt, Klara se află într-o situație soră cu moartea, în care a-și pune capăt zilelor, deși sună deosebit de bizar, poate fi o alegere „mult mai bună”. De-a lungul cărții, am simțit o tensiune foarte intensă. Multe scene m-au frapat, m-au făcut să mă gândesc că există astfel de oameni, există astfel de situații pe care nu le cunoaștem și despre care nu se vorbește. Că violența domestică, după cum bine știm, face victime nu doar în mod direct, ci și indirec. Drumul spre casă este o carte care te ține cu sufuletul la gură de la început până la sfârșit și pe care o resimți chiar și după ce ai terminat-o, deoarece îți dă de gândit!

„Nu în vin, ci în violență se află adevărul.”

O carte imprevizibilă, care a reușit de-a lungul ei să mă pună pe piste complet greșite, până când am ajuns în acel punct în care m-am întrebat dacă lucrul respectiv chiar s-a întâmplat. Un subiect dificil, greu de rumegat, și sunt de părere că poate ar trebui să existe o mențiune de această natură, pentru că anumite scene sunt descrise foarte precis și detaliat. Protagoniștii cărții, amândoi, trec prin lucruri oribile și situații de viață greu de privit (citit) - cu toate acestea, nu m-am putut opri din citit și am dat-o gata extrem de rapid. Curiozitatea mă împingea de la spate, voiam să aflu neapărat încotro se îndreaptă toate, care va fi „concluzia” la care Fitzek vrea să ajungă, dacă mă va convinge și îmi va fi pe plac. Care va fi destinul personajelor și cum se va sfârși totul. Într-adevăr, chiar nu m-am așteptat ca lucrurile să ia o întorsătură atât de bizară, însă mi-am dat seama încă o dată că, de fapt, niciodată nu poți cunoaște cu adevărat un om. Cu un stil de scriere aparate - captivant, atent, fără a da prea multe detalii și fără a descrie excesiv locuri, cadre -, Fitzek își câștigă meritul de a fi un autor ale cărui cărți chiar vreau să le citesc cât mai curând.

„Știa: dacă de la acel număr intra un apel la ora aia, atât de târziu după miezul nopții, trebuia să se fi întâmplat ceva și mai înfiorător decât ceea ce tocmai trăise.”

După cum bine știți, nu obișnuiesc să vorbesc prea multe despre ce s-a întâmplat, în sine, în carte. Nu cred că are vreun rost, din moment ce îmi propun doar să vă spun care și cum a fost experiența mea cu lecturarea acestei cărți, Drumul spre casă. Pot să vă spun că este un thriller foarte bun, chiar dacă sunteți pasionați ai genului și le-ați citit, vorba aia, „cam pe toate”! Mi-a plăcut că am simțit ceva nou, ceva special, autentic, citind acest roman. Cu un subiect sensibil, tratat într-un mod aparte, de o violență ieșită din comun, bizară, cartea lui Fitzek are acel ceva pe care deseori nu-l poți teoretiza sau descrie, dar care știi că face casă bună într-o carte aparținând genului thriller. Acel ceva l-am întâlnit și aici, într-un roman care m-a prins de la început, care m-a purtat prin toate stările și pe care l-am devorat, pur și simplu. Și mă bucur, astfel, că primul meu contact cu Fitzek a fost unul pozitiv, care să mă încurajeze să pun mâna și pe celelalte cărți ale autorului. V-o recomand cu cea mai mare încredere, deoarece sunt sigur că va fi, într-adevăr, o experiență literară în sine care vă va satisface așteptările, poate chiar vi le va întrece fără nicio problemă!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Sebastian Fitzek, Drumul spre casă, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și cărțile, Cărțile mele și alți demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe tocuri, Ciobanul de azi, CiteștE-MI-L, Fata cu Cartea!

Cărți noi de la Editura RAO

Persuasiune de Jane Austen 

Un roman de dragoste clasic, scris cu o extraordinară sensibilitate și publicat postum. Anne Elliot, o tânără a cărei familie cu origini nobiliare este nevoită să se mute pentru a‑și reduce cheltuielile și datoriile îl reîntâlnește pe căpitanul Frederick Wentworth, fostul ei logodnic. Logodna fusese ruptă când Anne s‑a lăsat convinsă de prietenii și familia ei să pună capăt relației lor, considerată nepotrivită din pricina diferențelor de rang. După o despărțire care a durat aproape opt ani, dragostea lor reînvie, pregătind scena pentru multe întâmplări descrise cu un desăvârșit umor, precum și pentru o a doua șansă care i se oferă lui Anne, aceea a unei vieți împlinite și fericite alături de bărbatul iubit. 

„Persuasiune a primit critici extrem de inteligente în ultimii ani, după o lungă perioadă de neglijare, iar liniile de investigație au urmat comentariile sugestive ale Virginiei Woolf. Criticii s‑au ocupat de problemele pe care acest roman le ridică pentru interpretarea biografică; cu neuniformitatea evidentă în structura narativă; cu utilizarea poetică a peisajului și influența poeziei romantice; cu noi efecte în stil și sintaxă; cu modernitatea lui Anne Elliot, o personalitate izolată într‑o societate în schimbare rapidă.” (A. Walton Litz)

Billy Budd și alte povestiri de Herman Melville

Billy Budd, marinar anticipează modernismul nu doar în tematică, ci și în formă, prin colajul de genuri și prin finalul său deschis. Astfel, cititorul ultimei opere a lui Melville este confruntat cu o alegere dificilă. Relatarea cea mai lungă, povestirea propriu-zisă, îşi stabileşte propria autenticitate cu ajutorul procedeelor literare tradiţionale, precum repetiţia şi elaborarea minuţioasă, dar celelalte două scurte relatări pun la îndoială această autenticitate, beneficiind de dreptul la ultimul cuvânt. Pe care dintre cele trei povestiri e chemat cititorul s-o accepte? Aidoma lui Babo sau Bartleby sau oricărui alt personaj, care sunt adevărate insule ale tăcerii în mijlocul oceanului de cuvinte al operei sale, păstrează tăcerea şi Melville, despre care Hawthorne afirmă că nu putea „nici să creadă, nici să se simtă în largul lui în necredinţă.

Titluri noi de la Editura RAO

 

Frica nu există de Laura Kneidl (Nu mi-e frică, #2)

După ce a încercat să evite întâlnirea față în față cu trecutul dureros, Sage descoperă, alături de Luca, puterea vindecătoare a iubirii adevărate. Va putea, însă, să își înfrunte agresorul, pentru a începe un nou capitol, în care frica nu există? Volumul Frica nu există este o adevărată furtună de emoții și sfârșitul unui coșmar, la capătul căruia Sage va afla că adevărul, curajul și iubirea sunt singurele arme împotriva fricii de trecut. 

Un puzzle de sticlă de Blue Jeans (Fata invizibilă, #2)

După explozia din stația de metrou, Julia nu mai este la fel. Lucrurile s-au schimbat și pentru Emilio. Tânărul cu părul albastru este plin de îndoieli cu privire la viitorul său imediat. Vanesa, la rândul ei, a fost cea mai afectată din grup de explozie. În prima zi de marți a lunii ianuarie a noului an, Julia primește un apel tulburător și neașteptat. Hugo Velero, unul dintre colegii de cameră ai lui Iván Pardo, o asigură că băiatul cu piercing în sprâncene a dispărut. La început, tânăra crede că este o glumă. Dar, întâmplător, bunica ei Pilar, o septuagenară drăgălașă și curioasă, locuiește lângă clădirea în care fusese văzut ultima oară tânărul. Julia decide să petreacă câteva zile cu bunica ei în oraș pentru a se regăsi. O dispariție ciudată, o crimă misterioasă în care toată lumea pare suspectă și un puzzle de cristal de rezolvat, toate apar în calea fetei cumemorie prodigioasă. Îi va zâmbi norocul de data asta? 

Dincolo de aparențe de Lina Areklew 

În copilărie, Fredrik Fröding a supraviețuit unuia dintre cele mai grave dezastre care au implicat un feribot, din Europa. Tragedia îl bântuie, iar zeci de ani mai târziu, Fredrik continuă să spere că și fratele său, Niklas, a supraviețuit. Acest gând obsesiv îl costă cariera în poliție, iar neobosita căutare de răspunsuri îl conduce din Stockholm în insula Ulvön. În nordul îndepărtat al coastelor Suediei, comunitatea insulară este redusă, dar susținută de o industrie turistică înfloritoare. Aici s-a retras și detectivul Sofia Hjortén după ce din viața ei personală n-a mai rămas nimic. Când un bărbat este ucis la hotelul local, ea adună dovezi și este șocată să-l vadă în zonă pe Fredrik: abandonarea academiei de poliție însemnase și sfârșitul scurtei lor legături intime. 

Groapa marianelor de Jasmin Schreiber 

Paula nu are nevoie de prea multe ca să trăiască: de un apartament modest, câțiva bani de mâncare și de frățiorul ei Tim, pe care îl iubește mai mult decât orice pe lume. Însă un accident teribil o aruncă într-o depresie profundă. După un timp, întâlnirea cu Helmut, un bătrân ciudat, îi reînvie dorința de a trăi. Călătoria lor aventuroasă reprezintă pentru fiecare dintre ei o reîntoarcere la sine. O poveste copleșitoare, cu multă încărcătură emoțională, dar care uneori te face să zâmbești. O carte ușor de citit, în care mitul Groapei Marianelor pare să fie distrus de un personaj care este capabil să se salveze din problemele vieții. Firul acțiunii trezește multă empatie. 

Titluri noi de la Editura RAO

 

Marele Secret. Dezastrul secretizat din Al Doilea Război Mondial, care a lansat lupta împotriva cancerului de Jennet Conant 

Câteodată, chiar și dintr‑o întâmplare funestă poate răsări o lumină pentru viitorul omenirii. Așa a fost și cazul îngrozitorului bombardament de la Bari, din 1943, în urma căruia s‑a putut ajunge la descoperirea chimioterapiei, în pofida oamenilor politici ai vremurilor. Acest drum lung, sinuos și plin de obstacole este reflectat în paginile cărții Marele secret, unde pasiunea, devotamentul și corectitudinea oamenilor de știință au făcut ca în lume să licărească speranța. Având la bază cercetări extrem de detaliate, Marele secret este o pagină de istorie scrisă remarcabil, ce relatează modul în care o tragedie cumplită a reprezentat impulsul creator pentru o valoroasă cucerire medicală. 

Ceasornicarul din Dachau de Carly Schabowski 

Ceasornicarul din Dachau este un roman despre regăsirea bunătății, loialității, prieteniei și dragostei în unul dintre cele mai îngrozitoare și crude locuri: un lagăr de concentrare nazist. Această poveste este sfâșietoare și greu de citit, în anumite momente, fără lacrimi în ochi. O lectură pasionantă încă de la prima pagină. Unele detalii sunt atât de îngrozitoare, încât impun o pauză de lectură, pentru reflecție și reculegere. Și totuși, tot ceea ce este descris în această poveste s-a întâmplat, din nefericire, în realitate. Cheia sunt personajele și caracterul lor. În ciuda momentelor dificile prin care trec, protagoniștii manifestă blândețe și compasiune. Modul în care percep realitatea doi prizonieri ai unui lagăr de concentrare și fiul unui torționar, dar mai ales faptul că, neașteptat, cei trei devin prieteni, este de fapt o pilduitoare lecție de toleranță. Moartea personajului principal cu doar câteva ore înainte de eliberare sporește caracterul tragic și provoacă o justificată revoltă.

Achiziția (Clubul Miles High, #2), de TL Swan - Recenzie

=

Editura: Corint

Colecția: LedaBazaar

Rating: 5 din 5 steluțe

Număr de pagini: 538

Anul apariției: 2022

Traducere: Maria Adam

Psiholog într-o altă viață, TL Swan este acum cu adevărat dependentă de fiorul scrisului și nu mai concepe să trăiască fără a se dedica literaturii. Țelul ei este să aducă în fața cititorilor povești de dragoste pline de pasiune și neprevăzut. Adoră ciocolata, să bea cafea și să mănânce prăjituri. Locuiește la Sydney, împreună cu soțul ei, cei trei copii ai lor și o mulțime de animale de companie teribil de răsfățate. O memorabilă noapte de pasiune se încăpățânează să nu rămână doar o amintire în această poveste de dragoste deopotrivă captivantă și scandaloasă imaginată de autoarea de bestsellere TL Swan. La Editura Corint, în colecția LedaBazaar, au apărut primele trei volume din seria Clubul Miles High: Escala (2022, traducere de către Maria Adam), Achiziția (2022, traducere de către Maria Adam) și Casanova (2023, traducere de către Maria Adam). 

„- Ești atât de sigur pe tine!

- Întotdeauna obțin ce vreau.

Îmi zâmbește lent și sexy.

- Și eu te vreau pe tine.”

Mda, știm cu toții de ce am citit această carte, nu? Of course că pentru scenele acelea și faptul că, uneori, mai avem nevoie și de lecturi de genul acesta, care să ne relaxeze și să ne facă să râdem și să ne bucurăm și tralala. Am citit și primul volum din serie, și cu siguranță îl voi citi și pe al treilea, care tocmai a apărut. Dacă este să fac o comparație, pot spune că acesta mi-a plăcut ceva mai mult, și chiar au fost numeroase momentele în care am râs și am fost prins de ce se întâmplă, voiam să aflu încotro se îndreaptă lucrurile și ce se va mai întâmpla între Tristan și Claire Anderson. Dap, chiar mi-a plăcut mult mai mult decât primul, și poate că mi s-a părut ceva mai real, ceva mai „probabil” și convingător. Nu știu, Tristan a avut ceva special care în ochii mei nu l-a făcut să pară un obsedat de sex & de puicuțe sexy și de putere și de control. A fost oarecum atipic, și cred că din acest motiv volumul de față a reușit să mă convingă mai mult decât primul. Și primul mi-a plăcut, să fie clar, doar că mi s-a părut ceva mai tras de păr, multe lucruri nefiind la locul lor. Oricum, primul volum l-am citit doar pentru că simțeam nevoia să citesc ceva ușor & light - așa cum s-a dovedit să fie. Dar uite-mă, deja, al doilea volum.

„- E frumos, dar curând o să vrea să se așeze la casa lui, iar eu nu sunt persoana aceea. Suntem în etape diferite ale vieții.”

O lectură relaxantă & simpatică, care mi-a fost necesară după cărți ceva mai solicitante din punct de vedere al necesității de concentrare și atenție. Cu alte cuvinte, o lectură pe care se recomandă s-o abordezi în anumite situații. Nu-s fan al cărților smut cu descrieri grafice ale scenelor de sex și altele de acest gen, în care protagoniștii cam asta fac în mare parte din paginile cărții. În schimb, trebuie să recunosc că-mi place imaginația jucăușă și efervescentă a autoarei, deși se poate observa un oarecare pattern când vine vorba de nebuniile pe care ăia doi le fac în dormitor (și nu numai). Totuși, este o carte care mi-a plăcut și pe care am citit-o foarte rapid, cred că în maximum 2 reprize. Am o prietenă foarte bună care sunt sigur că abia așteaptă să pună mâna pe volumul al treilea, fiindcă este înnebunită după toți frații, deși „Jameson rămâne preferatul ei”. Mă întreb oare de ce, dar ar avea nenumărate motive, bănuiesc, să îmi justifice de ce. Până acum, mie Tristan mi s-a părut mult mai interesant, și Claire de asemenea: ceva mai reală, ceva mai diferită, ca și cum chiar s-au angajat amândoi într-o frumoasă și pasională poveste de dragoste, din urma căreia nu au de câștigat doar sex și atât. Nu, ci mult mai mult!

„Mi se rupe inima într-un milion de bucăți și vreau să alerg după el, să-l implor să rămână.

Dar nu o fac, pentru că avea să plece oricum. Nu pot să-i ofer viața pe care și-o dorește.

Nu a fost niciodată al meu.

Bărbatul meu pentru totdeauna a murit.

Tristan Miles era doar împrumutat.”

Achiziția chiar mi-a stârnit numeroase hohote de râs - foarte multe scene m-au regăsit zâmbind și chiar râzând tare, mai ales cea în care Tristan se prezintă acasă la Claire, unde se-ntâlnește cu copiii acesteia, cu un cățel bizar și se-ntâmplă niște lucruri neașteptate. Dincolo de acestea, cred că și premisa cărții a reuști să fie una mult mai convingătoare - eliberarea durerii, găsirea iubirii, întemeierea unei familii alături un oamenii pe care îi iubești cu adevărat, și cum poți să te eliberezi de demonii interiori și să îți reconsideri, poate, coordonatele vieții atunci când întâlnești persoana potrivită. Tristan & Claire chiar fac un cuplu grozav, și mă bucur că romanul s-a terminat așa cum trebuia să se termine (evident, nici nu cred că este un spoiler faptul că, dincolo de tot ce se întâmplă, cei doi reușesc să se întâmple; ar fi fost bizar și destul de nepotrivit pentru TL Swan să abordeze un scenariu negativ în care Tristan nu mai are parte de Claire și Claire nu mai are parte de Tristan). Ah, am uitat să menționez - dacă vă interesează, recenzia primului volum o găsiți AICI! 

„- Claire, iau decizii importamente în fiecare zi. Decizii care valorează milioane de dolari. Nu sunt neserios, nici nu mi se distrage atenția ușor. Am fost cu multe femei, iar relația cu tine - asta nu pleacă nicăieri. Nu face decât să devină mai puternică. Eu, unul, știu ce vreau.

Mă uit în ochii lui.

- Ce anume?

- Te vreau pe tine, Claire! Din clipa în care am plecat din Paris, te-am dorit.”

 O carte pe care, părerea mea, o recomand oricui. Singura „variabilă” de luat în considerare ar fi vârsta, dar, în fine, aici n-aș vrea să mai menționez ceva. Fiecare citește ce vrea și ce-i place, ca să nu apară sub nicio formă niciun fel de discuție. Este o carte amuzantă, o carte pe alocuri emoționantă, o poveste de dragoste presărată cu mult sex & foarte mult sex. Dar, în cele din urmă, este o lectură ușoară, care reușește să te prindă și să te poarte într-o poveste efervescentă, colorată, incendiară, iar ceea ce începe drept o poveste a „doi dușmani de moarte”, rapid se transformă într-un „show incendiar” din care, vorba aia, mai scapă cine poate. Abia aștept să citesc și al treilea volum al seriei, sunt foarte curios ce ne-a mai pregătit TL Swan de data aceasta și încotro și-a dus lucrurile. Dacă, în schimb, regăsesc aceleași pattern-uri despre care vorbeam mai sus, s-ar putea să nu mai fiu la fel de drăguț cu rating-ul; deși, trebuie să recunoaștem, toate cărțile autoarei au rating-uri imense pe Goodreads. Să aveți doar lecturi frumoase și pe placul vostru!