Colecția: Orange Fantasy
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 288
Anul apariției: 2021
Traducere: Ciprian Șiulea
Cornelia Maria Funke s‑a născut în 1958, în Germania, și este o cunoscută scriitoare de literatură pentru copii. Întreaga sa carieră s‑a învârtit în jurul lumii acestora din urmă: a făcut mai întâi studii pedagogice la Universitatea din Hamburg, a lucrat apoi cu copii din medii defavorizate și ca ilustrator de carte, moment în care și‑a dat seama că ar prefera să scrie ea însăși povești. Prima carte a scris‑o la 35 de ani și până acum a strâns câteva zeci, traduse în peste 30 de limbi. Din 2005, locuiește cu familia în Los Angeles. Moarte de cerneală este cea de‑a treia parte a trilogiei Lumea de cerneală, cel mai de succes roman al autoarei, care‑a câștigat multe premii în țara ei natală și în străinătate, fiind publicat în milioane de exemplare. Prima parte a fost ecranizată cu succes în 2009. La Editura Arthur au mai apărut și: Regele hoților și Carne de piatră (Reckless #1). Guillermo del Toro este regizor de film premiat cu Oscar, scenarist și producător de filme. A scris romane care s-au aflat pe lista de bestselleruri a New York Times. Este cunoscut mai ales pentru filme fantasy, precum Labirintul lui Pan. Del Toro a publicat mai multe romane pentru adulți, inclusiv The Strain, adaptat într-o serie TV de FX. Este creatorul Trollhunters, cea mai vizionată serie TV pentru copii produsă de Netflix.
𖤍 „Rareori ia răul formă imediat. De multe ori, la început e doar o șoaptă. O privire. O trădare. Dar apoi crește și, încă invizibil și neobservat, prinde rădăcini.“ 𖤍
Spania, 1944. Ofelia e doar o copilă când mama ei, care este însărcinată, hotărăște să se mute într-o veche moară din munți unde tatăl ei vitreg, capitán Vidal, luptă cu rebelii care se opun regimului franchist. Aici, se refugiază în poveștile ei mult iubite și în pădurea veche, vrăjită care înconjoară casa. Doar ele mai îmblânzesc teroarea și durerea care îi amărăsc viața. Călăuzită de o Zână, într-o zi pătrunde într-un labirint care o conduce în Regatul Subteran. Ofelia nu știe cine este Faunul care o așteaptă acolo, dar el o cunoaște de multă vreme. Așa începe intrarea Ofeliei în propria ei poveste, în care magia pare să fie cel puțin la fel de întunecată și terifiantă ca realitatea lumii din Regatul de Sus, sfâșiată de un război atroce. Guillermo del Toro și Cornelia Funke și-au unit forțele pentru Labirintul faunului, un fantasy grandios cu ilustrații pe măsură, care ne atrage într-o lume întunecată, magică și sfâșiată de război, populată cu fauni vicleni, soldați ucigași, rebeli viteji și o prințesă de mult pierdută ce speră să-și regăsească familia.
„De data asta, Ferreira fu cel care trebui să-și tragă răsuflarea, să se adune pentru căsăpirea pe care urma să o execute. Uneori, întunecimea acestei lumi îi transforma până și pe vindecători în măcelari.”
Eu îl ador pe Guillermo del Toro, este un regizor, scenarist și producător formidabil, cu o viziune aparte. De altfel, am și citit câteva cărți scrise de el. Cu Cornelia Funke am mai avut, de asemenea, contact, citind Călărețul dragonilor (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI). Așadar, știam că din această colaborare are să iasă ceva de-a dreptul formidabil - nu m-am îndoit deloc. Când am început să lecturez cartea, de la primele capitole am fost introdus într-o lume unde granițele dintre realitate și fantezie erau atât, atât de subțiri, încât, ca într-un vis, nici nu puteam face diferența. Romanul este, de fapt, o adaptare a filmului lui del Toro (din care am văzut doar primele 30 de minute, fiindcă am vrut întâi să citesc cartea, fiindcă știam că există). Totuși, credeam că dinamica este inversă - filmul să fi fost făcut după carte. În schimb, indiferent de cum ar fi, tensiunea a fost păstrată, iar brutalitatea care mi s-a înfățișat în cele 30 de minute din film a fost surprinsă și aici - violență, durere, dar și frumusețea tulburătoare a unei lumi magice, unde speranța se împletește cu teroarea. Romanul acesta nu este doar un fantasy foarte bun, ci este o poveste profund umană - despre război, despre copilărie, despre natura umană. O poveste a două lumi - realitatea brutală și magia labirintului - care se întrepătrund și la mijlocul cărora se află o fetiță specială, pe nume Ofelia!
„Cele mai rele temeri sunt întotdeauna dedesubtul nostru, ascunse, cutremurând pământul pe care ni l-am dori ferm și sigur.”
Ofelia este o fetiță al cărei destin a fost scris încă dinainte de a se naște, și care se regăsește „prinsă” între două lumi - una dominată de realitățile dure ale Spaniei franchiste, unde războiul civil este în plină desfășurare și lasă cicatrici adânci, supurânde și cealaltă, un tărâm fantastic în care monștrii și creaturile magice coexistă într-un labirint bizar. Ofelia este un personaj inocent, un copil aparte, dar plin de curaj. Într-o lume în care violența devine o monedă de schimb, ea își găsește un aparent refugiu într-un univers paralel, condus de Pan, un faun enigmatic care o provoacă la o serie de „încercări” pentru ca Ofelia să-și îndeplinească destinul - acela de a fi parte a unui regat magic. Povestea este una stratificată - întocmai precum un labirint unde granițele dintre vis și realitate devin din ce în ce mai neclare. Totuși, se va dovedi că lumea magică a lui Pan este la fel de periculoasă și înfricoșătoare precum cea reală. Fiecare pas pe care Ofelia îl face oare să o apropie tot mai mult atât de salvare, cât și de distrugere. Încetul cu încetul, ne dăm seama că, poate, interesele lui Pan sunt cu totul altele.
„- Lumea e crudă, Ofelia. Iar tu trebuie să înveți asta. Chiar dacă doare.”
Pe măsură ce înaintezi în poveste, devine clar că „adevărații monștri” nu sunt neapărat cei care trăiesc în labirint și cei pe care Ofelia îi întâlnește în călătoria sa. Căpitanul Vidal, tatăl vitreg al Ofeliei, este unul dintre cele mai înfricoșătoare personaje din Labirintul lui Pan. El întruchipează răul absolut al regimului fascist, lipsa totală a compasiunii, a umanității. Vidal este un om al ordinii anarhiste, este un călău, un om al violenței și al controlului, iar cruzimea sa este de neconceput. În comparație cu el, chiar și cele mai terifiante creaturi din lumea lui Pan par să aibă o umbră de umanitate. În ciuda componentei fantasy a romanului, acesta are și o valență istorică aparte - realitatea socială a timpurilor respective, implicit cruzimea acesteia, devine mult mai înfricoșătoare decât orice creatură bizară din acest labirint. Despre război, copilărie, dualitatea omului - despre asta este cartea, nu doar despre o fetiță specială care descoperă un tărâm magic. Este despre modul în care ororile din lumea reală pot modela și pot distruge copilăria, pot despărți oameni și dicta destine. Prin ochii Ofeliei, vedem cum brutalitatea războiului și fascismului distruge tot ce este inocent, pur și curat. Labirintul devine un simbol al modului în care oamenii încearcă să scape de o realitate dureroasă - evadând în fantezie, dar reprezintă și o imagine a călătoriei interioare a fiecărui individ, în fața suferinței.
„E adevărat că întotdeauna doar câțiva știu unde să privească și cum să asculte. Dar pentru cele mai bune povești, câțiva sunt de ajuns.”
Romanul este, în esență, unul al transformării, o poveste a curajului - nu doar curajul de a înfrunta monștrii, ci și de a-ți păstra umanitatea într-o lume din ce în ce mai imorală. Ofelia este un exemplu perfect al rezilienței, alături de Mercedes, una dintre servitoarele lui Vidal. Del Toro și Funke reușesc să îmbine foarte armonios lirismul cu o scriitură brutală, incisivă - ceea ce rezultă este o carte care te emoționează, dar te și șochează. Ilustrațiile sunt, de asemenea, foarte frumoase și potențează plăcerea lecturii. Descrierile lumii magice sunt pline de detalii care te fac să pătrunzi și mai ușor în acest univers, iar miturile și legendele nu lipsesc. În contrast, scenele care se întâmplă în realitate sunt tăioase, dure, uneori greu de digerat - atracția fanteziei și realitatea insuportabilă a războiului transformă lectura cărții Labirintul lui Pan într-o adevărată aventură. Atmosfera este pe alocuri întunecată, gotică - te simți ca și cum ai fi prins într-un coșmar fascinant, dar îngrozitor. Nu știi dacă vrei să scapi cât mai rapid de el sau vrei să-i descoși înțelesurile. Da, chiar mi-a plăcut extraordinar de mult cartea aceasta și, la un moment dat, nici nu știu cum a trecut timpul citind-o. Am fost pur și simplu captivat de întreaga poveste!
Alte recenzii ale cărților scrise de Guillermo del Toro & Cornelia Funke, apărute și pe blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu