Fiica, de Anna Giurickovic Dato - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Eroscop

Rating: ⭐️⭐️

Număr de pagini: 144

Anul apariției: 2018

Traducere: Cerasela Barbone

Anna Giurickovic Dato s-a născut în 1989 în Catania. În 2012, una dintre povestirile ei a câștigat locul întâi la concursul literar „Io, Massenzio” din cadrul Festivalului Internațional de Literatură de la Roma. În 2013, Anna Giurickovic Dato a fost finalistă la Premiul Chiara Giovani. Fiica este romanul său de debut. Acesta a apărut și la Editura Trei, în colecția Eroscop, în traducerea din italiană a Ceraselei Barbone.

⭐ ROMAN NOMINALIZAT LA PREMIILE STREGA 2017 & BRANCATI 2018 ⭐

Fiica descrie relația ambiguă dintre o mamă și fiica ei, atunci când se luptă pentru favorurile sexuale ale aceluiași bărbat. Silvia l-a cunoscut pe Giorgio când avea doar șaisprezece ani. Ea era o adolescentă naivă, el avea deja o carieră solidă în diplomație. Un bărbat puternic, cu un secret teribil. Două decenii mai târziu, văduvă în urma morții misterioase a lui Giorgio, Silvia se îndrăgostește de Antonio. În timpul unui prânz, ea asistă șocată la încercarea Mariei, fiica sa adolescentă, de a-i seduce iubitul. Oare Maria este cu adevărat inocentă? De ce își dorește atât de mult să-l cucerească pe Antonio? Iar Silvia chiar nu avea habar de viața secretă a lui Giorgio? Răspunsurile apar în dansul erotic al Mariei, în exaltarea lui Antonio și în amintirile senzuale ale Silviei. Fiica pune la îndoială toate certitudinile noastre: victimele sunt în același timp călăi, iar inocenții sunt și vinovați.

„- (...) Gândește-te tu că trebuie să scrii un roman despre o ceartă în familie, de exemplu. Dacă ai așterne pe hârtie, cuvânt cu cuvânt, ce își spun cu adevărat, ei bine, absolut niciodată nu i-ai putea transmite cititorului sentimentul pe care tu însuți l-ai simțit când ai asistat la ceartă în realitate.

- Deci? E mai bine să nu scrii despre asta.

- Sau scrii altceva similar, care să accentueze părțile cele mai rele și cele mai bune, care să anuleze incoerențele personajelor și să le facă să semene mai mult cu ele însele.

- De aceea modifici realitatea?

- Nu, modific ficțiunea ca să semene mai mult cu realitatea. Realitatea și ficțiunea comunică prin diferite limbaje”

Ciuuuuudată carte. Prea ciudată pentru gusturile mele. Și, dincolo de a fi fost ciudată, nici nu mi-a plăcut cum a fost scrisă - nu de alta, dar chiar n-am o problemă cu acele cărți mai ciudate, mai ieșite din comun. N-am o problemă, cel puțin atât timp cât îs scrie bine. În schimb, cartea Annei Giurickovic Dato mi s-a părut destul de superficială - poate mi-ar fi plăcut să fie pe alocuri mai profundă, să sape mai adânc în relația dintre mamă și fiică, dintre Silvia și Maria. Nu îmi amintesc prea bine ce s-a întâmplat în carte, pentru că am citit-o acum ceva timp, dar îmi amintesc bine faptul că, la un moment dat, pur și simplu îmi doream să o termin și s-o las deoparte. Nu obișnuiesc să renunț la cărți odată ce le-am început, chiar dacă se dovedește, după doar câteva pagini, că nu e ce mă așteptam și nu este pe gustul meu. Oricum, am văzut că are și un rating foarte mic pe Goodreads - nu am avut o problemă, pentru că am mai pățit să citesc cărți cu rating foarte mic cărora eu, în cele din urmă, le-am dat 5 steluțe. Am crezut că așa va fi și în cazul de față, însă se pare că m-am înșelat amarnic.

„- Fiecare ființă umană caută un ritm în orice, rutina e un ritm, tradiția e un ritm. Necesitatea imperioasă a fiecărui om, chiar și a celui mai antic...

- Omul din Neanderthal!

-... de a da o regularitate lucrurilor, ca să aibă astfel o siguranță. Repetiția, ciclitatea, tam tam.”

Nu va fi o recenzie (să-i zicem așa) lungă sau prea relevantă, pentru că nu-mi amintesc foarte clar ce anume s-a petrecut în carte. Îmi amintesc că citeam și la un moment dat eram la modul „pe bune?”, adică nu neapărat pentru că mi s-ar fi părut șocant ceea ce citesc (îmi place să fiu șocat de lucruri pe care le citesc), ci pentru că, în continuare, aveam impresia că totul e așa de sec și de plictisitor și că nu se întâmplă mai nimic care să mă antreneze în lectură. Am rămas detașat de aceasta, de toate personajele și de toate întâmplările. Nici nu-mi pot aminti dacă romanul a avut vreun pic de profunzime. Mda, am înțeles că autoarea a încercat să exploreze acea limită întunecată a omului, cu toate dorințele și pornirile sale, cu toate valențele primitive și crude, dar nu mi se pare că i-a reușit - nu că aș fi făcut-o eu mai bine, dar pur și simplu n-a fost pentru mine. Nu mi s-a părut deloc dramatică relația dintre Silvia și Maria - ba, dimpotrivă, mi s-a părut chiar superficială, „analizată” doar la suprafață. Poate, nu știu, ar fi fost mult mai inspirat dacă Anna Giurickovic Dato le-ar fi confruntat față în față pe cele două nu neapărat mai des, ci mult mai serios, mult mai sincer.

„- Altfel, e un păcat: tu citești de-a valma, dar rămâi doar cu o primă, slabă, constantă și modestă semnificație în comparație cu ceea ce scriitorul (scriitorul e un geniu!) a scris și a gândit. Nu ți se pare că e un mare păcat?”

Într-un fel, am reușit să urmăresc ideea aceasta cu „trauma” care se perpetuează din generație în generație. Întâi Silvia, apoi Maria. Dar nu mi s-a părut că a reprezentat punctul central al cărții - când, în cele din urmă, cam acesta este „factorul” care o face pe Maria să devină așa cum este. În fine. Nu știu ce v-aș mai putea spune, așa că mă voi opri aici. Am dat destul de la nimereală peste această carte, n-a fost pe lista mea de lecturi, însă am găsit-o pe Vinted la un preț foarte, foarte mic, și-am zis să-i dau o șansă (de altfel, chiar mai auzisem de ea în trecut - nu neapărat recomandată de cineva, pe cât menționată, și încă de atunci mi-a atras atenția, mai ales după ce i-am citit și descrierea). Mă bucur că am citit-o, dar nu mă bucur că nu mi-a plăcut. I-am dat două steluțe pentru că am avut răbdarea de a o fi citit până la capăt - deci, o steluță este strict pentru mine. Sunt curios, voi ați citit Fiica, de Anna Giurickovic Dato? Dacă da, cum vi s-a părut? Mă gândesc că poate dacă aș fi recenzat-o imediat ce aș fi terminat-o, aș fi putut spune mai multe despre ea, deoarece mi-aș fi amintit mai multe. Totuși, faptul că în capul meu am doar o idee vagă privitoare la ce s-a întâmplat în carte, probabil deja spune multe despre aceasta! Lecturi faine să aveți!