Editura: Polirom
Colecția: Seria de Autor Aurora Liiceanu
Rating: ⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 192
Anul apariției: 2023
Aurora Liiceanu, doctor în psihologie, a lucrat în cercetare și a predat psihologie la diferite universități din București, dar și la UQAM (Canada) sau EHESS (Franța). În prezent este cercetător senior la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” din cadrul Academiei Române. De aceeași autoare, la Editura Polirom au mai apărut: Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți (2003, 2012), Prin perdea (2009, 2012), Rendez-vous cu lumea (2010, 2012), La taifas (2010, 2012, 2016, 2018), Viața nu-i croită după calapod (2011, 2019), Cuvinte încrucișate (2012, 2017), Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminității (2013, 2019), Legături de sânge. Povestea Ioanei (2013), Soacre și nurori. La cine este cheia? (2014, 2018), Valurile, smintelile, păcatele. Psihologiile românilor (2015), Nici alb, nici negru. Radiografia unui sat românesc (1948-1998) (2015), Dragostea cea veche îți șoptește la ureche. Primele iubiri (2015, 2016, 2019), Ea și El. Biografia unei relații (2016, 2020), Madlena (2017), Putere și sânge. O aventură indiană (2018), Tânăra cu părul alb. Misterul Nabokov (2019), Așteptarea Penelopei (2019), Fără. Despre iubire, suferință și pierdere (2020), Sindromul Greta Garbo. Despre celebritate și anonimat (2020), Relații eșuate. Să nu te încurci niciodată cu un bărbat însurat (2020), Efectul de undă (2021), Totdeauna singură. Nefericiri paralele (2022), Travesti. Identități fluide (2022) și Dinastii dulci (2023).
🧁POVEȘTI PE CARE LE POȚI PARCĂ GUSTA 🧁
În urmă cu 140 de ani, gândindu-se cu nostalgie la vremea copilăriei, patiserul Louis Lefèvre-Utile și-a propus să creeze un produs care să semene cu șervetul de masă cusut de bunica sa. Așa a apărut biscuitul petit beurre, care prelua simbolurile timpului de pe acel șervet: cele patru „urechiușe” reprezentau anotimpurile, cei 52 de „dinți” – săptămânile dintr-un an, iar cele 24 de găurele – orele unei zile. Astăzi biscuitul arată exact ca atunci, dar probabil că foarte puțini îi cunosc istoria. După cum puțini știu istoria cunoscutei cofetării Escribà din Barcelona sau a rahatului turcesc... Aurora Liiceanu ne spune poveștile unor dulciuri celebre și ale dinastiilor de cofetari și patiseri care și-au legat numele de ele. Alături de bărbați pasionați de meseria lor ca Jean-Romain Lefèvre și Antoni Escribà vom întâlni femei puternice precum Pauline Utile sau Jocelyne Tholoniat, care au contribuit la dezvoltarea afacerilor familiilor lor. Iar pentru că gustul e asociat cu mirosul, vom face o incursiune în lumea parfumurilor, după care vom reconstitui mirosurile de odinioară ale unor orașe ca Amsterdamul, Parisul sau Bucureștiul.
„Sunt oameni care și-au început ascensiunea de la un obiect creat de ei.”
Al doilea contact literar cu doamna Aurora Liiceanu, după Travesti. Identități fluide (dacă vă interesează recenzia, o puteți găsi AICI), o carte care nu neapărat că m-a fascinat, dar a fost plăcută, interesantă, și care mi-a oferit niște informații are nu neapărat că mă interesau, dar s-a dovedit chiar surprinzătoare. Pe scurt, istoria unor dulciuri de renume, cum au apărut, numele asociate lor - pe care nu prea multă lume le cunoaște -, parfumuri și mirosuri (că, până la urmă, gustul este puternic asociat cu mirosul), dintr-astea. O lectură dintr-un foc, că n-are cum altfel, pentru că 1) chiar este interesantă și te prinde și 2) se citește foarte rapid, deoarece are un font destul de mărișor și o încadrare răsfirată. Nu aș spune că este o carte pe care am recomandat-o cuiva sau despre care am mai vorbit, pentru că aș minți. Totuși, mă bucur că în sfârșit am citit și eu ceva scris de doamna Aurora Liiceanu, pentru că prea des auzeam acest nume și mi-era străin (din punct de vedere literar, să spun așa). Nu că aș vrea să mai citesc și altceva scris de dumneaei, dar cu siguranță nu voi refuza dacă voi avea ocazia. Eu, unul, sigur nu-mi voi cumpăra o altă carte scrisă de dumneaei - decât dacă este la vreo substanțială reducere.
„Se spune, pe bună dreptate, că talentul, ambiția și pasiunea sunt foarte importante pentru creativitate. Dar nu trebuie uitat ceva la fel de important. Cercetătorii creativității umane adaugă șansa, întâmplarea fericită care duce la izbândă.”
Este îndeajuns să citiți descrierea de pe a patra copertă a cărții pentru a vă da seama despre ce este Dinastii dulci. Prin urmare, n-am să vă spun acum ce povești găsiți în carte; totuși, preluat de pe site-ul editurii, veți găsi următoarele: Scaunul lui Pugin și zgarda lui Balenciaga • Ambiție, ascensiune, supraviețuire • Pasiunea pentru zahăr a lui Étienne Tholoniat • Christian Escribà: de la senzații la emoții și memorie • Cum se cucerește lumea. Prietenii statornice • Bekir Efendi • Pauline și Reșide • Puterea mirosurilor, combinațiile și seducția • Cenușăreasa simțurilor, istorie socială și mirosuri pierdute. Multe dintre ele destul de interesante, sau poate devenite interesante prin modul în care doamna Aurora Liiceanu le prezintă. Oricum ar fi, mi-a plăcut să aflu „detalii din culise” - nu că m-ar fi interesat, după cum am mai menționat, dar cred că poți da bine la o petrecere - ce fel de petrecere, tho!? - menționând niște curiozități legate de biscuiții preferați, rahatul turcesc. A fost o lectură care a mers rapid, care nu m-a solicitat deloc, și pe care am dat-o gata dintr-un foc - o singură repriză de citit, iar apoi am lăsat cartea deoparte și, instant, am început să citesc alta.
„Acesta a fost secretul lor și acest lucru le-a adus și le-a asigurat succesul. Ei au înțeles că dacă vrei să câștigi oamenii, dar și banii lor, trebuie să fii persuasiv. Au intuit că există o legătură între psihologie și marketing - și au avut dreptate. Astăzi, marketingul emoțional este considerat o strategie foarte eficientă pentru a avea succes.”
Faza este că am citit această carte acum luuuuni bune, așadar nu prea-mi amintesc multe detalii. Oricum, și de mi le-aș fi amintit, nu le-aș fi menționat aici. Poveștile sunt interesante, nu abundă de detalii, ci sunt „la general,” să spun așa. Deci, merg rapid, rămâi cu ceva (pentru scurt timp, cel puțin în cazul meu) după ce le-ai citit. Mi-a plăcut mult să citesc despre partea aceea cu mirosurile, mai ales partea în care se menționa și despre București. În rest, m-am bucurat mai mult de feeling-ul pe care mi l-a dat cartea, pe care am citit-o în ritmul meu (adică rapid!!!!), în tihnă, fără să mă simt în vreun fel sau altul solicitat sau să simt că trebuie să investesc multă energie în direcția lecturii. Una peste alta, aș zice că a fost o lectură OK, dar nu memorabilă, o lectură pe care n-aș recomanda-o în mod direct cuiva, poate doar celor care sunt fani ai doamnei Aurora Liiceanu și care, de altfel, cel mai probabil au citit deja această carte. Acum, cu două cărți la activ scrise de dumneaei pe care le-am citit, încă nu prea mă pot pronunța dacă, într-adevăr sau nu, îmi place cum scrie. Poate voi mai citi ceva scris de doamna Aurora Liiceanu, cine știe. Cert este că, în momentul de față, nu-s neapărat impresionat de ce am citit până acum - oricum, cine a zis că autoarea și-a propus să impresioneze? Să aveți lecturi cât mai faine!
Alte recenzii ale cărților scrise de Aurora Liiceanu, apărute și pe blog:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu