Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor, de Cristina Chira - Recenzie

Editura: Polirom

Colecția: EGO. Proză

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 224

Anul apariției: 2023

Cristina Chira (n. 1987, București) a urmat cursurile Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, specializându-se în patrimoniu construit. A fondat Asociația Arché și a coordonat proiectul Monumente Uitate, care a urmărit inventarierea și cercetarea vechilor reședințe nobiliare din România, din mediul rural. În 2015 a absolvit un master de scriere creativă la Birkbeck, University of London, iar în 2019 a urmat un curs de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu. A publicat în Revista de povestiri, Echinox, Iocan, Timpul, antologia Kiwi (2022) și urmează să-i apară o proză în Kiwi (2023). În prezent, lucrează în proiecte care încearcă să îmbine patrimoniul cu poveștile. Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor este volumul ei de debut.

⋆｡ﾟ☁︎｡⋆｡ ﾟ☾ ﾟ｡⋆ ÎNTÂMPLĂRILE CARE NE FAC SĂ FIM ⋆｡ﾟ☁︎｡⋆｡ ﾟ☾ ﾟ｡⋆

În cartea ei de debut, Cristina Chira depune mărturie că la început nu a fost cuvântul, ci energia, acea capacitate a oamenilor de a acționa. Ca un cântec-manifest al feminității al cărui refren e tocmai această energie, volumul de față își desfășoară forța narativă de la prima până la ultima frază, survolând ingenios viețile unor personaje de o vivacitate molipsitoare.

„Parcă și vedea: Biscuite înaintând singur prin întuneric: găsește un copac și se sprijină de el. De unde stă vede pădurea incendiată de lumini de lasere, festivalul unde oameni dansezi, oameni beau, oameni combină, oameni se fac praf, oameni se fac și mai praf, oameni se fac din ce în ce mai praf... și pentru ce? ce căutau? distracție? nu... căutau altceva... ceva ce nici ei nu mai știau că vor... și nici nu mai sperau să găsească... iar el? el era unul dintre ei... bând, fumând, zvârcolindu-se fără speranță... dar uneori... uneori, ca în noaptea aceea... lucrurile i se înfățișau cu o claritate de necontestat (...).”

Mi-am cumpărat această carte deoarece autoarea a fost invitată la festivalul FILIT și, cum mi-e obișnuința, am vrut să am autograf. Nu o citisem înainte, așadar nu știam nimic despre. Totuși, mi-a plăcut foarte mult cum a vorbit și, în general, energia pe care a avut-o, vibe-ul fain. Romanul de debut al Cristinei Chira a fost neașteptat de interesant, o „frescă” contemporană a relațiilor intime, a relațiilor de iubire și prietenie, a relațiilor banale dintre oameni, scris cu un ochi fin pentru detaliile vieții de zi cu zi și cu o sensibilitate aparte pentru psihologia umană. Că, până la urmă, viața de zi cu zi se desfășoară în forme atât banale, cât și interesante, care în esență ne definesc și ne formează ca oameni. Cartea surprinde o colecție de povestiri - nu-mi amintesc prea bine despre ce au fost, fiindcă am citit această carte acum muuulte luni. În schimb, îmi amintesc cum m-au făcut să mă simt - ca și cum aș fi stat la o cafea cu Cristina Chira, sau un ceai, deși eu sigur aș fi băut o cafea, povestindu-mi diferite evenimente, povestindu-mi despre prieteni, experiențe de viață. N-am rămas neapărat cu ceva după ce am terminat cartea, dar i-am permis, în schimb, să-mi țină o companie foarte plăcută timp de câteva ore.

„Muream și era ca și cum mă pregăteam de ceva. Mă retrăgeam din toate locurile și obiectele și oamenii în care mă investisem... și mă întorceam în mine... eram în sfârșit... toată... mai eu însămi decât am fost vreodată... Era o luciditate incredibilă.”

Da, am citit-o în doar câteva ore, fiindcă este o carte care nu te solicită, amuzantă pe alocuri, mai are și pasaje dintr-alea profunde, frumos scrise și livrate, despre viață și despre oameni și despre relațiile interumane, despre Raluca & Tudor care nu s-au culcat niciodată, despre dorință și neîmplinire, despre fragilitatea umană și frumusețea sentimentelor. Un volum de povestiri în esență reale, plin de sensuri și semnificații, care redă dinamica vieții cotidiene, presărată cu momente de introspecție și revelatoare, cu dramatism și jovialitate. Întrucât este o carte cu povestiri scurte, nu prea am de ce să mă leg. Nu știu, mie mi-a plăcut, și mă bucur că am descoperit un alt autor român care promite multe. Stilul de scriere a fost pe alocuri minimalist, dar dens, cu încărcătură emoțională, fără contururi clar definite - dar care îți lasă o impresie de ansamblu puternică, plină de emoție. Poate unele povestiri ar fi putut să fie mult mai mult dezvoltate - și, cine știe, poate Cristina Chira chiar va scrie un roman întreg despre Raluca & Tudor. Până atunci, știu că am mai recomandat cuiva cartea și chiar și-a luat-o, iar ulterior ne-am întâlnit și am discutat despre ea - mi-a spus că anumite povești i-au ajuns mult mai puternic la suflet (decât mie), ceea ce înseamnă, iarăși, că literatura este subiectivă și că unii ar putea simți o carte mult mai intens decât alții.

„(...) Moartea e singurul lucru pe care îl faci singur, complet singur, pentru că și dacă va fi cineva acolo să te țină de mână nimeni altcineva nu poate să moară cu tine. Nimeni nu poate să moară moartea ta. Chiar și dacă muriți deodată, fiecare își moare moartea lui. Înțelegi?”

În sfârșit, nu știu ce aș mai putea spune. Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor este un debut chiar bun, care explorează în special natura relațiilor dintre oameni și efervescența acestora. Este amuzantă, dar fără a compromite, însă, profunzimea povestirilor. Se citește rapid, dar fără a fi vreo carte simplă, banală - stilul autoarei este unul lejer, prietenos, în care realitatea este îmbrăcată într-o profunzime aparte și, de asemenea, în care anumite acțiuni aparent banale capătă noi sensuri. Chiar mi-a plăcut mult să o citesc, nu știu, m-a învăluit așa într-un sentiment de căldură și bucurie. În general, eu am doar câțiva autori români pe care îi citesc cu încredere, știind că o să-mi placă, și, din păcate, rare sunt ocaziile în care pun mâna pe cărți semnate de alți autori. Totuși, poate ar trebui să o facă mult mai des - cartea Cristinei Chira este un exemplu pe care-l pot da imediat. Mi-a plăcut, chiar mi-a plăcut, și sunt tare curios dacă mai urmează să publice și altceva. Eu chiar sper asta. Cam atât aș putea spune - poate dacă mi-aș aminti mai bine detalii privitoare la povestirile prezentate, aș fi spus mai multe! Să aveți lecturi cât mai frumoase și pe placul vostru!