Către nuntă, de John Berger - Recenzie

Editura: Vellant

Colecția: EndorFiction

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 192

Anul apariției: 2024

Traducere: Ioana Văcărescu

Romancier, poet, eseist, dramaturg şi critic, John Berger a fost unul dintre cei mai influenți autori ai ultimilor cincizeci de ani. Născut în 1926, la Londra, și-a început cariera ca pictor, expunând într-o serie de galerii londoneze, ca apoi ca apoi să se reorienteze către critica de artă. Feluri de a vedea, eseul său de teorie a artei care a însoțit seria de televiziune omonimă de mare succes difuzată de BBC în 1972, a intrat în bibliografia universitară esențială, fiind considerată una dintre cele mai inovative cărți despre artă publicate vreodată. Lucrarea a apărut în traducere, la Vellant, în 2018. Când romanul său G. a câștigat premiul Booker în 1972, John Berger a donat jumătate din contravaloarea acestuia organizației Panterele Negre din Marea Britanie, într-un gest menit să denunțe practicile imorale ale finanțatorului premiului, gigantul alimentar Booker McConnell. În mod paradoxal, controversa iscată cu acest prilej a contribuit la sporirea prestigiului distincției. În ultima parte a vieții a publicat eseuri având ca subiect fotografia, arta, politica și memoria, dar și povestiri în The Threepenny Review și The New Yorker. Romanul său From A to X a fost inclus pe lista lungă a nominalizărilor la premiul Booker în 2008. S-a stins la vârsta de 90 de ani, în Franța, unde se stabilise din 1974.

∞ CELEBRAREA VIEȚII & IUBIRII CHIAR ȘI ÎN CELE MAI ÎNTUNECATE MOMENTE ∞

O mamă și un tată înstrăinați de mulți ani străbat, fiecare separat, Europa în drum spre nunta fiicei lor ce va avea loc într-un sătuc de pe costa Italiei. Efervescenta, frumoasa Ninon s-a îndrăgostit de un tânăr italian pe nume Gino, care-și câștigă traiul vânzând haine la tarabă în piață. Cu puțin înaintea nunții, viitorul ei socru contemplă, orbit de deznădejde, ideea de a ucide mireasa, considerând crima necesară și imaginându-și pledoaria dinaintea acuzării. Pe măsură ce nunta se apropie, povestea de dragoste a lui Ninon și a lui Gino se deapănă concomitent cu periplele îngemănate, presărate cu zeci de alte glasuri și povești, ale părinților sfâșiați de durere. Ninon are douăzeci și trei de ani – și este bolnavă de SIDA. A contractat virusul în urma unei aventuri pasagere, și potrivit medicilor, mai poate spera la cel mult trei ani de trai normal. În ziua nunții, Ninon se va descălța și va dansa cu Gino: vor dansa ca și când fericirea lor e eternă; ca și când moartea nu-i va atinge. Un roman excepțional despre durere sfâșietoare, despre speranță și, mai presus de toate, despre dragostea care triumfă asupra morții – poetic și duios ca un cântec de alinare.

„Darul de a mă oferi pe mine însămi mi-a fost luat. Dacă mă ofer pe mine, ofer moarte. De-a pururi, până în ziua în care o să mor. Când merg pe stradă și se uită ragazzi după mine, îmi aduc aminte că în tot timpul ăsta eu sunt moartea. Apropie-te suficient de mult de mine, o dată, de două ori sau de o sută de ori, și dacă te iubesc, ai să mori. Nu și dacă folosești prezervativ, așa se zice. Cu prezervativ, între tine și moartea ta e un strat de latex, e latex între tine și mine. Singurătatea latexului. Singurătatea latexului de-acum și pentru totdeauna. Nu mai pot exista atingeri.”

Nu este primul meu contact cu John Berger - de la el am mai citit și G. (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI), care mi-a plăcut, în mare măsură, dar nu la fel de mult ca romanul de față (care cu siguranță va ajunge în top 10 cele mai bune cărți citite în 2024). Într-un fel, am avut impresia că citesc o carte scrisă de cu totul alt autor - stilul lui Berger este atât de versatil încât, de la o carte la alta, pare că este cu totul altcineva. Când am pătruns în universul cărții Către nuntă, sincer să fiu nu m-am așteptat să mă consume atât de puternic... O călătorie foarte emoționantă, în care cuvintele au devenit vectori pentru reflecții tăcute și puternice asupra vieții, iubirii, pierderii, stigmatizării, marginalizării. Într-un fel, am simțit că am pătruns într-o lume intimă, poate prea intimă uneori, care mi se înfățișa în fața ochilor exact așa cum este: reală, dureroasă, plină de înțelesuri. Romanul începe cu anunțul unei nunți. Ninon, o tânără franțuzoaică, urmează să se căsătorească, însă bucuria nunții sale este umbrită de un eveniment tragic: este diagnosticată cu SIDA. În acest context, narațiunea se desfășoară sub forma unor „drumuri” convergente, care aduc împreună diverse personaje - tatăl ei, Jean, mama ei, Zdena, și iubitul ei, Gino, un tânăr italian.

„(...) A doua viață a lui Ninon, mi-a zis, va începe în ziua nunții noastre.”

Personajele lui Berger par să fie prinse într-o călătorie continuă a înțelegerii, a descoperirii - nu doar a lumii din jur, ci și a lor înșiși. Jean, tatăl lui Ninon, își exprimă dragostea prin tăcere și încearcă să facă față întâmplărilor călătorind. Drumul său fizic către nunta fiicei sale este însăși o încercare de a găsi un sens - dacă acesta există - în fața unei tragedii iminente, a destinului implacabil. În contrapunct, Zdena, mama lui Ninon, Zdena, este parcă prinsă într-un exil emoțional. Singurătatea pare să o consume încetul cu încetul cu încetul, dar este o singurătate voluntară, acceptată, un fel de „refugiu” împotriva durerii. Zdena își poartă povara trecutului și, prin intermediul ei, John Berger ne reamintește că suferințele personale nu sunt întotdeauna vizibile la suprafață, ci pot mocni în tăcere. Apoi, avem iubirea pură & necondiționată a lui Gino pentru Ninon și a lui Ninon pentru Gino. Încercarea sa de a înfrunta o realitate care ar putea părea insuportabilă pentru mulți îl transformă într-un personaj aproape mitic, un exemplu al modului în care iubirea transcende bariere. Împreună, aceste personaje se întâlnesc într-o lume interioară doar a lor, o lume în care iubirea, durerea și moartea sunt prinse într-un vals fragil.

„(...) Și uite-așa îmbătrânim înfiorător. În rest, nu-ți face griji, iubire, toate-s bune. În rest, va rosti trist Filippo, suntem lumină pură.”

Nunta este simbolică, mai mult decât o ceremonie în care două suflete se unesc. Berger transformă nunta lui Ninon și Gino într-o metaforă a vieții însăși - acceptarea iubirii și pierderii, speranței și deznădejdii. În mod ironic, nunta nu devine neapărat o sărbătorire a vieții, ci un prilej de a confrunta, în mod direct, moartea cu fragilitatea existenței noastre. În cartea lui John Berger, iubirea devine o forță care are puterea de a transforma și de a purifica, de a înfrunta chiar și cea mai întunecată realitate. Ninon, deși este conștientă de moartea implacabilă care o pândește, își îmbrățișează viitorul alături de Gino cu o demnitate și o putere care pur și simplu îți sfâșie inima. Gino - de asemenea. În loc ca boala să devină un simbol al disperării, ea parcă alimentează și mai mult iubirea dintre cei doi - nunta devine o modalitate de a celebra viața & puterea iubirii chiar și în cele mai grele și zdrobitoare momente. Cu acest aspect, Către nuntă m-a convins că, într-adevăr, este un roman deosebit de puternic, un roman care ar trebui să fie citit de mult mai multă lume!

„Într-o noapte va spune: O să mor.

Și eu la fel, îi va răspunde Gino.”

Romanul lui John Berger nu este sub nicio formă siropos, o poveste de dragoste tipică. Cu un stil deosebit de poetic, meditativ, Berger ne reamintește faptul că viața este fragilă, efemeră, deseori plină de durere și presărată cu pierderi și dezamăgiri și deznădejde - totuși, ea trebuie trăită, trebuie simțită, lăsată să curgă. O melancolie constantă învăluită într-o lumină caldă răzbate dintre paginile cărții. Berger abordează tema bolii și stigmatizării - Ninon, purtătoare de HIV, devine simbolul unei generații care a trebuit (poate încă trebuie, din păcate) să facă față unei suferințe fizice insuportabile, dar și unei marginalizări sociale. Boala este privită cu frică și prejudecăți, iar Berger explorează cu sensibilitate, dar ancorat în realitate, modul în care această suferință se poate extinde asupra iubirii și relațiilor interumane. Fiecare personaj contribuie într-un fel sau altul la poveste - fragmente de viață, gânduri, fragmente de emoții. Această structură „fragmentată” a cărții reflectă, de fapt, însăși dinamica vieții - nu există o linie dreaptă din momentul nașterii spre momentul morții - ci doar suma momentelor trăite, fiecare cu propria sa intensitate, cu propria sa valoare. Dap, mi-a plăcut extraordinar de mult această carte și cu siguranță aș recomanda-o absolut oricui, fără nicio reținere!

Alte recenzii ale cărților scrise de John Berger, apărute și pe blog:

 | G. |