Editura: Pandora M
Colecția: Anansi. World Fiction - Anansi. Contemporan
Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Număr de pagini: 240
Anul apariției: 2023
Traducere: Mădălina Ghiu
Annie Ernaux (n. 1940) sa născut în Normandia, unde și-a petrecut copilăria și prima tinerețe. A urmat studiile superioare la Rouen, Bordeaux și Grenoble. A fost, până în anul 2000, profesoară de ciclu gimnazial secundar, construinduși simultan o impresionantă carieră literară. A primit cele mai importante distincții pentru literatură atât în Franța, cât și în străinătate (Premiul Marguerite Yourcenar, Premiul Renaudot, Premiul Strega, Premiul Formentor, Premiul Gregor von Rezzori), iar din luna octombrie a anului 2022 este laureata Premiului Nobel pentru Literatură. Este singura autoare a cărei operă a fost publicată în prestigioasa serie Quarto a Editurii Gallimard timpul vieții sale. În colecția Anansi. World Fiction au apărut și romanele: Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei, Tânărul. Fotojurnal și Locul. Evenimentul.
⋆.˚🦋༘⋆ BIOGRAFIA COLECTIVĂ A TIMPULUI, SPAȚIULUI & OAMENILOR ⋆.˚🦋༘⋆
La publicarea din Franța, în 2008, Anii a fost primită cu surprindere. Deși Annie Ernaux era deja de decenii o scriitoare iubită și premiată, Anii a reprezentat, în mult feluri, un nou început: atât un volum de memorii al unei întregi generații, dar și povestea unor oameni ce-și relatează istoria unică. Poate de aceea naratoarea cărții evită pronumele „eu”, alegând să folosească „noi”. Anii este o rememorare a perioadei 1941-2006, realizată cu ajutorul senzațiilor trecute și prezente, al fotografiilor, cărților, cântecelor, radioului, televiziunii, reclamelor, știrilor, totul contrastând cu însemnările de jurnal adunate de-a lungul a șase decenii.
„(...) Și tocmai cu percepțiile și senzațiile trăite de adolescentă brunetă, cu ochelari, de paisprezece ani și jumătate, scrisul de aici poate redescoperi ceva strecurat din anii cinzeci, poate surprinde reflexia proiectată de istoria colectivă pe ecranul memoriei individuale.”
Am citit absolut tot scris de Annie Ernaux - ce a fost tradus la noi, în special. Știam de ea înainte de a fi câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în anul 2022, fiind familiarizat cu anumite fragmente. Așadar, m-a bucurat enorm anunțul câștigării premiului (știam că-l merită) și, mai mult decât atât, faptul că prietenii de la Editura Pandora M și-au îmbogățit extraordinarul portofoliu literar (și) cu această autoare. Volumul de față este o operă unică, pur și simplu splendidă, situată la granița dintre autobiografie și roman colectiv, o narațiune ce împletește memoria individuală cu istoria colectivă. Ernaux scrie o „autobiografie impersonală”, evitând convențiile clasice ale scrierilor de acest tip, iar viața ei devine nu neapărat o poveste personală, ci o oglindă a societății franceze de-a lungul deceniilor. Timpul capătă o formă aparte, iar fluxul amintirilor devine materie primă vie, fluidă, care captează esența și sublimul unei epoci întregi. Folosindu-se de obiecte, de întâmplări, de dialoguri, de evenimente personale sau mai puțin personale, Annie Ernaux a scris un jurnal ale cărui însemnări se întind de-a lungul a șase decenii. Un jurnal pe care l-am parcurs cu emoție, bucurându-mă atât de valoarea sa literară, cât și de valoarea sa de document istoric. Annie Ernaux scrie absolut splendid, iar scriitura ei te vrăjește, te învăluie într-o îmbrățișare caldă.
„În această vară a lui 1980, timpul tinereții ei îi apare ca un spațiu nelimitat, luminos, în care ea ocupă toate colțurile și pe care îl cuprinde cu privirea actuală fără a distinge nimic precis. Că această lume este în spatele ei o uimește. Pentru prima dată în acest an, a înțeles sensul cumplit al expresiei «nu am decât o viață».”
Cartea este o cronică a vieții autoarei - începând cu copilăria, în perioada de după cel de-al doilea război mondial (nu voi scrie denumirea cu litere mari, întrucât niciun război nu merită acest lucru), și până în perioada actuală. Însă, în loc să fie doar despre viața ei, Annie Ernaux transformă totul într-o frescă a întregii societăți franceze, un jurnal colectiv al generației autoarei, a timpurilor în care a crescut. Ernaux vorbește despre trecerea timpului, despre cum aceasta modelează percepțiile, amintirile și chiar cultura. Romanul este un colaj de scene, imagini și gânduri - de la momente intime, din viața personală a autoarei, la evenimente istorice, generale, care au marcat societatea respectivă. Fiecare an, fiecare moment - surprinse în fotografii trecătoare ale lumii în schimbare; amintirea nu este doar a unei femei, anii nu sunt doar ai acesteia, ci sunt ai unei întregi societăți. Citind-o, este ca și cum ai răsfoi un album foto - vast, incomplet. Annie Ernaux își amintește nu doar întâmplări din propria-i viață, ci și cele din jurul ei - schimbări politice și sociale din Franța, micile detalii care au modelat identitatea și cultura acestei țări.
„Între ceea ce nu este încă și ceea ce este, conștiința rămâne goală pentru o scurtă clipă.”
Textul are o profundă dimensiune colectivă (reiterată și prin modul în care autoarea folosește pronumele personal) pentru a-și relata experiențele. Astfel, devine o cronică a memoriei publice, nu doar a unei vieți individuale. De la primele iubiri sau bucuriile copilăriei, până la imagini privitoare la consumerismul în plină expansiune, apariția televizorului, modificările culturale din anii ’60 și ’70, întreaga carte este impregnată de un sentiment acut de melancolie, dar în același timp de conștientizarea faptului că este firesc ca lucrurile să se schimbe și ca timpul să fie ireversibil. Chiar dacă Annie Ernaux are un stil relativ simplu, acesta este de o eleganță, o precizie emoțională și intelectuală remarcabilă. Un stil clar, care curge, încărcat de semnificații și de profunzime. Ernaux are, cel puțin în această carte, un stil aproape jurnalistic, evitând excesul sentimental, dar totuși reușește să creeze o atmosferă de nostalgie, de reflecție profundă. Deși descrie momente foarte intime, uneori, o face într-o manieră aproape detașată, ca și cum ar privi totul din exterior, de la distanță (atât spațială, cât și temporală). Într-un fel, evenimentele și emoțiile sunt privite cu o înțelepciune retrospectivă, înțelepciunea cuiva care a trecut prin viață și a cunoscut schimbările acesteia, le-a acceptat.
„Forma cărții ei nu se poate ivi, așadar, decât dintr-o cufundare în imaginile propriei memorii pentru a detalia semnele specifice ale perioadei, anul, mai mult sau mai puțin sigur, în care sunt situate - pentru a le lega treptat de altele, străduindu-se să reasculte cuvintele oamenilor, comentariile despre evenimente și obiecte, extrase din masa discursurilor plutitoare, acea rumoare care transmite neobosit formulările continue a ceea ce suntem și trebuie să fim, gândim, credem, ne temem, sperăm. Va folosi ceea ce această lume a imprimat în ea și în contemporanii ei pentru a reconstitui un timp comun, cel care a curs de atâta timp în urmă până astăzi - prin regăsirea memoriei colective într-o memorie individuală, va putea fi redată dimensiunea trăită a Istoriei.”
Anii dă voce unei întregi generații, are o valoare istorică care nu poate fi contrazisă. Femeia care crește, iubește, este dezamăgită, care se bucură și râde, care îmbătrânește, reflectă asupra schimbărilor societății și, astfel, devine reprezentarea unei generații care a traversat decenii de transformări radicale, de reinventări. Annie Ernaux ne demonstrează că memoria individuală nu poate fi separată de memoria colectivă. Viața noastră personală nu poate fi înțeleasă pe deplin decât în contextul istoric, social și cultural în care am crescut. Fragilitatea timpului și a memoriei sunt evidente, cu atât mai mult ca parte a înaintării în vârstă. Există o melancolie profundă în cartea de față - eu, cel puțin, n-am putut să n-o simt: ca și cum viața este o succesiune de momente efemere pe care încercăm să le păstrăm în sufletul nostru, într-o formă sau alta, dar care, în cele din urmă, ajung să fie uitate. Atunci când le scrii, în schimb, este mult mai ușor să revii asupra lor - asupra ta - și să-ți analizezi, retrospectiv, viața și devenirea. Într-o lume în care totul este în continuă & rapidă schimbare, Ernaux caută să dea un sens trecutului, pentru a-și înțelege prezentul. Dar, în același timp, autoarea pare să accepte că o parte din viața noastră este destinată să fie uitată, să fie pierdută în haosul și dinamica incertă a timpului. Iubesc cum scrie Annie Ernaux și nu voi înceta, vreodată, să-i recomand cărțile absolut oricui!
Alte recenzii ale cărților scrise de Annie Ernaux apărute și pe blog:
Imi place enorm cum scrie Annie Ernaux. Si eu am citit totul aparut la noi :)
RăspundețiȘtergere