Mar del Plata, de Claudio Fava - Recenzie

Editura: Lebăda Neagră

Colecția: Grey Spot

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 144

Anul apariției: 2023

Traducere: Ingrid Beatrice Coman-Prodan

Claudio Fava (născut la 15 aprilie 1957 în Catania, Sicilia) este jurnalist, scenarist, scriitor și politician italian. Este coordonatorul Secretariatului Național al Partidului Sinistra Ecologia Libertà (SEL). Până în 2009, a fot deputat în Parlamentul European al Stângii Democrate (SD), parte a Grupului Socialist. A scris pentru diferite ziare și posturi de televiziune, acoperind probleme diverse, de la cele din zonele războiului și lupta de înăbușire a Costa Nostra din Sicilia, până la procesele dificile de pace din America de Sud. Locuiește în Italia. Romanul Mar del Plata fost publicat în Italia, în 2013.

✊ SOLIDARITATE. CURAJ. REZISTENȚĂ. PRIETENIE ✊

Bazat pe o poveste adevărată, romanul lui Claudio Fava definește prietenia, solidaritatea, sacrificiul și libertatea în Argentina asuprită de discreționarul Videla. Jucătorii echipei de rugby din Mar del Plata reprezintă poporul oricărui regim dictatorial. Fava aduce în prim-plan teme încă dezbătute în procese pentru crime împotriva umanității.

„- E-adevărat. Scrieți că scârboșeniile astea n-ar trebui să se-ntâmple în sport, puta madre! Argentina are nevoie de aer curat, mai ales acum, când vin Mondialele.”

Inspirat din fapte reale, Mar del Plata pur și simplu te zguduie, spunând o poveste emoționantă & tragică despre suferință, curaj, rezistență, solidaritate și prietenie. Fava, cu un stil concis și direct, vorbește despre trauma dictatorială din Argentina, plasându-ne în mijlocul unei echipe de tineri rugbiști care, fără să își dorească neapărat, devin simboluri ale curajului și rezistenței în fața opresiunii. Într-un mod profund uman, povestea redă conflictele din interiorul unei societăți rupte, fragmentate și dezbinate de puterea dictatorială. Totul începe când echipa de rugby din orașul argentinian Mar del Plata decide să își joace ultimul meci, în ciuda presiunilor și amenințărilor regimului dictatorial. Într-o țară în care teroarea, violența și crimele în numele statului erau ceva la ordinea zilei, acești tineri refuză să cedeze în fața fricii, să își dea deoparte valorile, deși știu că își asumă un risc uriaș și ar putea plăti cu propria viață. Romanul lui Claudio Fava ne pune față în față cu supremația & puterea demnității umane, iar actul de sfidare a regimului - prin simpla acceptare a unui ultim joc - devine, de fapt, un simbol profund al luptei pentru libertate. Puși să aleagă între a da dovadă de lașitate și onoare, urmându-și visurile, este clar ce vor alege cei din echipa Mar del Plata...

„Zece mii de persoane care mărșăluiau imobile, impertinente, un gest de sfidare care transformă tăcerea aceea într-o muzică, fiecare pas era un gând interzis, fiecare lovitură de picior era un ultim salut adus Argentinei care de-acum își măcelărea propriii fii în mijlocul străzilor, care ajunsese să mestece carne din propria carne, care se juca de-a viața și de-a moartea în numele absurd al patriei.”

Tinerii sportivi, plini de viață și visuri și speranțe, știu că își asumă un destin tragic. Tocmai acest lucru îi transformă, de fapt, într-un fel de „martiri”. Căpitanul echipei, în special, se remarcă printr-o forță interioară aparte, prin capacitatea de a-i inspira pe cei din jur, chiar și în fața unei morți iminente. Într-un fel, aceștia devin simbolul real al unei generații care și-a sacrificat tinerețea și visurile pe altarul unui regim dictatorial terifiant - fiecare dintre acești băieți devine o dovadă tragică, din păcate, a faptului că omul, în cele din urmă, întotdeauna are ceva de spus și de demonstrat. Ei nu sunt descriși drept eroi invulnerabili, ci drept oameni obișnuiți care, deși se regăsesc în situații limită, au curajul de a merge mai departe, de a se alinia visurilor pe care le au, în ciuda faptului că simt frică, în ciuda faptului că știu ce, cel mai probabil, urmează să se întâmple. Este un roman despre cum să-ți păstrezi demnitatea - chiar și atunci când toate „șansele” par să fie împotriva ta. Din păcate, duritatea realității este înfățișată în această carte - lupta pentru dreptate nu este întotdeauna încununată de succes, dar reminescențele sale se vor fi făcut resimțite mult, mult timp de-acum înainte. Întocmai acest curaj face ca povestea să devină atât de puternică și atât, atât de profundă.

„Pablo ieși la fereastră în maiou; văzu Buickul, văzu polițiștii (...). Se-ncălță și ieși în grabă. Maică-sa nici măcar nu-ncercă să-l oprească: îl văzu cățărându-se pe scări, apoi apărură ăia doi în impermeabile largi care urcau scările câte trei odată. Unul din ei avea în mână o pușcă scurtă ca o măturică. Femeia își duse o mâna la gură și-și mușcă degetul până la sânge. Se gândi ce proastă fusese că făcuse un singur copil.”

Eroii lui Claudio Fava poate nu sunt victorioși, dar devin memorabili prin refuzul de a ceda. Dictatura argentiniană, opresiunea sistemică a disidenței, toate acestea sunt reiterate prin destul celor din echipa Mar del Plata. Fava nu idealizează suferința, nu glorifică jertfa, ci ne arată în mod direct și fără vreun filtru modul în care dictaturile extremiste (pleonasm?) calcă în picioare viața și visurile oamenilor. Stilul lui Claudio Fava este laconic, dar extrem de puternic, relevant, pe alocuri profund și emoționant. De fapt, nici nu are nevoie să folosească metafore elaborate sau alte „artificii stilistice” pentru a transmite un mesaj de o profunzime aparte - fragilitatea umană pusă în contrast cu brutalitatea regimului politic contemporan cărții. Astfel, reușești să te conectezi mult mai intens cu personalele și să înțelegi dimensiunea umană, reală, a tragediei lor - o dimensiune care cu siguranță și-a găsit, din păcate, corespondenți și în lumea reală. Mar del Plata a fost o carte care, deși are dimensiuni reduse și se citește foarte rapid, pur și simplu m-a cutremurat, mi-a rupt sufletul și, la sfârșit, m-a regăsit cu lacrimi în ochi. O adevărată surpriză literară - iar totul a fost cu atât mai intens când am aflat că, de fapt, autorul s-a inspirat dintr-o poveste adevărată... Cât de tragic și nedrept!

„(...) era atârnat de un cârlig de măcelar în podul de la Capucha și din pântecul lui spintecat călăii lăsau să se scurgă pentru totdeauna sânge, pișat, viață; se uitau cam scârbiți la balta închisă la culoare care creștea sub corpul ăla muribund și între timp fumau și se gândeau că după asta avea să le revină sarcina să curețe; dacă ar fi fost după ei, l-ar fi aruncat dintr-un avion, l-ar fi răpus cu o lovitură de baionetă; ei bine, nu, Montero ținea neapărat, al dracului de mult ținea.”

Romanul lui Claudio Fava vorbește despre fragilitatea libertății și despre prețul pe care, într-un regim dictatorial, cei care o apără ajung să-l plătească. Într-o astfel de dinamică politică și socială, nimeni nu este cu adevărat în siguranță, iar cei care îndrăznesc chiar și într-o mică măsură să sfideze autoritatea, adesea plătesc cu viața. Uneori, de fapt, nici nu trebuie să iei parte la astfel de acte - este îndeajuns doar ca o persoană - care se găsește pe o anumită treaptă socială - să nu te placă. Însă, în mijlocul acestei suferințe omniprezente, romanul ne amintește cât de puternică este solidaritatea, prietenia, cât de frumos și curajos poate fi omul... Chiar dacă este o carte cu un final tragic, curajul tinerilor rugbiști continuă să rămână un exemplu pentru generațiile viitoare - o dovadă a faptului că, uneori, demnitatea poate fi chiar mai importantă decât supraviețuirea. După ce am terminat cartea, am rămas cu un gust amar - un sentiment de revoltă care, pe alocuri, se amesteca cu admirația. Curajul de a înfrunta cele mai cumplite circumstanțe, cu fruntea sus și păstrându-ți demnitatea și valoarea umană, nu are cum să nu te inspire! O recomand din tot sufletul absolut oricui care vrea să citească o carte memorabilă!