Pacienta tăcută, de Alex Michaelides - Recenzie

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 368

Anul apariției: 2019

Traducere: Dana-Ligia Ilin

Alex Michaelides  s-a născut în Cipru, tatăl său fiind grec-cipriot, iar mama englezoaică. A studiat literatura engleză la Universitatea Cambridge și a făcut un masterat pentru a deveni scenarist la Institutul American de Film din Los Angeles. A scris scenariul filmului The Devil You Know (2013), cu Rosamund Pike, și a fost coscenarist la The Con is On (2018), cu Uma Thurman, Tim Roth, Parker Posey și Sofia Vergara. Pacienta tăcută (2019) este primul său roman. La Editura Litera, în colecția Buzz Books, au mai apărut și romanele Furia (2024, traducere de către Dana-Ligia Ilin) și Fecioarele (2021, traducere de către Dana-Ligia Ilin).

🤐 SECRETELE CARE SE ASCUND SUB MASCA TĂCERII 🤐

Viața Aliciei Berenson este aparent perfectă. Pictoriță renumită căsătorită cu un fotograf de modă, ea trăiește într-o casă superbă, cu vedere spre parc, într-una dintre zonele cele mai dorite din Londra. Într-o seară, soțul ei Gabriel se întoarce acasă târziu de la o ședință foto, iar Alicia îl împușcă de cinci ori în față și apoi rămâne tăcută mai mulți ani. Refuzul Aliciei de a vorbi sau de a da orice fel de explicații transformă o tragedie domestică în ceva mult mai teribil, un mister care captează imaginația publică și o face pe Alicia celebră. Prețul tablourilor sale crește astronomic, iar ea, pacienta tăcută, este ascunsă de tabloide și de lumina reflectoarelor la The Grove, un spital psihiatric de maximă securitate din nordul Londrei. Theo Faber este un psihoterapeut care a așteptat multă vreme oportunitatea de a lucra cu Alicia. Hotărârea lui de a o face să vorbească și să dezvăluie misterul motivului pentru care și-a împușcat soțul îl poartă pe un drum plin de primejdii – o căutare a adevărului care amenință să-l distrugă... Pacienta tăcută este un thriller psihologic șocant despre un act de violență extrem al unei femei împotriva soţului ei – și despre un terapeut obsedat de descoperirea motivului din spatele acestui act...

„– Știu cât de trist ești. Însă vreau să te gândești că se poate să fi simțit această tristețe cu mult înainte s-o întâlnești pe Kathy. E o tristețe pe care o duci cu tine de mulți ani. Știi, Theo, unul dintre lucrurile pe care e cel mai greu să le recunoaștem e faptul că n-am fost iubiți atunci când aveam cea mai mare nevoie. E un sentiment îngrozitor durerea de a nu fi iubit.”

Pacienta tăcută este genul de thriller care îți rămâne în minte mult timp după ce ai terminat ultima pagină și pe care pur și simplu îl devorezi, îl de-vo-rezi. Deși am citit o mulțime de thrillere psihologice și credeam că puține mai reușesc să mă surprindă cu adevărat, acest roman a fost o experiență cu totul aparte. Cu atât mai mult cu cât am avut o experiență neplăcută cu Furia, o altă carte scrisă de Michaelides, eram sceptic în privința acestui roman. Dar, sincer, mă bucur enorm că i-am dat o șansă, pentru că a fost o lectură pe care nu am putut să o las din mână. Deși am ajuns cam târziu la petrecere, se pare că au mai rămas „gustări” și pentru mine. Într-adevăr, romanul ăsta chiar își merită tot hype-ul sau, în fine, și-a meritat tot hype-ul la vremea lui. Povestea are un concept extrem de intrigant: Alicia Berenson, o pictoriță renumită, este găsită lângă cadavrul soțului ei, Gabriel, împușcat de cinci ori în față. De atunci, Alicia refuză să mai vorbească. Nu scoate niciun cuvânt, iar misterul din jurul tăcerii ei este ceea ce menține tensiunea pe tot parcursul cărții. Theo Faber, un psihoterapeut fascinat de acest caz, este hotărât să o facă pe Alicia să vorbească și să descopere adevărul. Se angajează la spitalul de psihiatrie The Grove, unde Alicia este internată, și încearcă să o „repare”. Dar ce descoperă Theo este mult mai tulburător decât și-ar fi putut imagina.

„– (...) Fără un plan – ca terapeut, singurul tău scop este să fii prezent și receptiv la sentimentale tale când stai în fața ei. E tot ce trebuie să faci. Restul va veni de la sine.”

Ce m-a captivat cel mai mult la această carte a fost ritmul ei impecabil. Michaelides știe exact cum să creeze tensiune și cum să o mențină pe tot parcursul romanului. Capitolele sunt scurte, dialogurile sunt bine scrise, iar stilul narativ este extrem de accesibil, ceea ce face ca lectura să fie foarte rapidă. Îți dai seama că te apropii de final mult prea repede și nu vrei să se termine. Personajele sunt și ele foarte bine construite. Alicia este fascinantă, o enigmă completă. Este imposibil să nu vrei să afli ce se află în spatele tăcerii ei. Theo este și el un personaj complex, iar pe măsură ce înaintezi în poveste, începi să realizezi că are propriile lui probleme, propriile lui traume și obsesiile sale. În mod subtil, autorul îți oferă indicii despre Theo pe parcursul romanului, dar fără să-ți dai seama unde duce totul. Ce mi-a plăcut enorm a fost și felul în care Michaelides a integrat mitologia greacă în poveste, mai exact mitul lui Alcestis, o femeie care a ales tăcerea în fața suferinței. Acest element adaugă o componentă profundă aparte romanului și face ca povestea să nu fie doar un thriller psihologic foarte bun, ci ceva mult mai complex.

„Mi-am înregistrat cu un șoc emoțiile – ar fi trebuit să fiu extrem de ușurat că îmi spusese adevărul. AR fi trebuit să fiu recunoscător. Însă nu eram.

Eram dezamăgit.”

Acum, să vorbim despre final. Despre MARELE FINAL pe care toată lumea îl menționează la această carte! Pentru mine, un thriller reușit trebuie să aibă un twist memorabil, și aici Michaelides reușește să creeze unul dintre cele mai șocante plot twist-uri pe care le-am citit vreodată. În ultimele capitole, tot ce credeam că știu despre poveste este complet răsturnat. Am fost atât de surprins, încât am recitit ultimele pagini doar ca să mă asigur că am înțeles corect ce s-a întâmplat. Este genul de final care îți dă fiori și care îți schimbă complet perspectiva asupra întregii povești. Dacă ar fi să îi găsesc vreun minus, probabil că aș menționa că unele personaje secundare ar fi putut fi dezvoltate mai bine. De exemplu, pacienții de la The Grove și chiar unii dintre colegii lui Theo par puțin superficiali, dar în contextul romanului, nu deranjează atât de mult. Povestea este atât de captivantă încât nu am simțit nevoia unor detalii suplimentare despre aceste personaje. Pe scurt, Pacienta tăcută este un thriller psihologic impecabil. Dacă nu ai citit încă această carte, îți recomand să o faci cât mai repede. Este rapidă, intensă și te lasă cu gura căscată la final. Un must-read pentru orice fan al genului, și nu numai.

Alte recenzii ale cărților scrise de Alex Michaelides, apărute și pe blog:

 | Furia |