Librăria pierdută, de Evie Woods - Recenzie

Editura: Storia Books

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 440

Anul apariției: 2024

Traducere: Irina Stoica

Evie Woods este pseudonimul lui Evie Gaughan, autoarea romanelor The Story Collector, The Heirloom și The Mysterious Bakery On Rue De Paris. Trăind pe Coasta de Vest a Irlandei, Evie scapă de vremea nefavorabilă scriindu-și poveștile într-o mansardă transformată în birou, unde visează la încălzire prin pardoseală. Cărțile ei fac să dispară granița fascinantă dintre cotidian și nepământean, dezvăluind magia care există în viețile noastre obișnuite. La Editura Storia Books, în traducerea Alinei-Marc Ciulacu, a apărut și cartea Culegătorul de povești (la care, sincer, abia aștept să ajung în viitorul cât mai apropiat).

🪶📜 O LIBRĂRIE NEOBIȘNUITĂ. UN MANUSCRIS PIERDUT. O POVESTE MAGICĂ 🪶📜

În 1921, Opaline fuge din Anglia înainte ca fratele ei mai mare să o forțeze să se mărite cu un bărbat pe care nu-l iubește. În curând, fata găsește un loc de muncă într-o librărie din Paris și întâlnește un străin carismatic, care o face să simtă fiorii primei iubiri. Dar, în timp ce familia ei, propria naivitate și ororile războiului amenință să-i răpească tot ce iubește mai mult pe lume, un manuscris valoros ar putea să-i salveze viața. Sau să i-o distrugă. În prezent, Martha, o tânără irlandeză, reușește să scape de soțul ei abuziv și se angajează ca menajeră la madame Bowden, o bătrână excentrică și cu limba ascuțită. Pe Martha nu au interesat-o niciodată în mod deosebit cărțile, dar acestea continuă să apară ca prin magie în apartamentul ei de la subsol… Henry, un doctorand ambițios, caută manuscrisul pierdut al lui Emily Brontë. Cercetările lui îl aduc la Dublin și – într-un mod nu tocmai lipsit de umor – la fereastra Marthei, care ar putea deține atât cheia pentru elucidarea unei enigme literare vechi de o sută de ani, cât și cheia către inima lui. De prea multă vreme, Opaline, Martha și Henry au fost personajele secundare din propriile vieți. Dar, după descoperirea unei librării magice, care apare și dispare în moduri nebănuite, cei trei străini neștiutori vor înțelege că poveștile lor sunt la fel de extraordinare precum cele din cărțile pe care le iubesc atât de mult.

„(...) În acel moment am învățat ceva: ești pe cont propriu în lumea asta. Nimeni nu vine să te salveze. Oamenii nu se schimbă brusc, nu spun că le pare rău și încep să te trateze cu respect. Sunt un amestec de durere și suferință și se descarcă pe cine apucă. A trebuit să mă salvez singură.”

Am început să citesc Librăria pierdută de Evie Woods cu așteptări mari, având în vedere pasiunea mea pentru cărțile despre cărți, ficțiunea istorică și realismul magic. Nu am fost dezamăgit. Acest roman împletește mai multe linii temporale și perspective, creând o tapiserie complexă de iubire, pierdere, literatură și redescoperire de sine. Deși flirtează cu magia, rămâne ancorat în experiențele umane  – traume, speranță și puterea de a merge mai departe. Povestea urmărește trei personaje principale în două planuri temporale distincte. În trecut, Opaline, o tânără din anii 1920, fuge de o viață opresivă și de o căsătorie aranjată, găsind refugiu în lumea cărților și a manuscriselor rare. În prezent, Martha, o femeie care scapă dintr-o relație abuzivă, încearcă să-și refacă viața în timp ce lucrează ca menajeră pentru excentrica și fermecătoarea Madame Bowden. În aceeași perioadă, Henry, un student la doctorat pasionat de cărți, ajunge la Dublin în căutarea unui manuscris pierdut, convins că o librărie misterioasă deține cheia cercetării sale. Aceste trei povești aparent separate se împletesc treptat, dezvăluind secrete ascunse de mult timp și legături neașteptate între trecut și prezent.

„– Să citesc cartea, ăsta e doar începutul – vreau să știu totul despre ea. Vreau să știu cine a scris-o, când și unde și cum și de ce. Cine a tipărit-o, cât a costat, cum a supraviețuit, unde a fost de atunci, când a fost vândută, de ce și de cine, cum a ajuns aici... nu există limite când vine vorba de lucrurile pe care vreau să le știu despre o carte.”

Unul dintre cele mai mari puncte forte ale romanului este dragostea profundă pentru literatură pe care o emană fiecare pagină. Referințele la cărți, autori și puterea lecturii sunt omniprezente. Fie că este vorba despre Opaline, care lucrează în celebra librărie Shakespeare and Company din Paris, sau despre Martha, care descoperă cărțile ca un refugiu nesperat, întreaga poveste subliniază ideea că literatura poate schimba vieți. Personajele feminine sunt puternice și bine construite. Opaline trece printr-o transformare impresionantă, de la o tânără privilegiată și naivă, prinsă în normele societății, la o femeie independentă, pasionată de cărți și comerțul cu manuscrise rare. Evoluția ei este una dintre cele mai satisfăcătoare părți ale romanului. La rândul ei, Martha este un personaj profund uman, cu o poveste dureroasă, dar plină de speranță. Lupta ei pentru a-și recăpăta independența este redată realist, fără artificii dramatice inutile. Relația ei cu Madame Bowden adaugă o notă de căldură și umor poveștii, oferindu-i un sprijin neașteptat într-o perioadă grea.

„– Cred că e ușor să fii confuz cu privire la dragoste atunci când ești tânăr. Până și titlul sugerează că normalizăm comportamentele greșite în relații sau presupunem că cel mai important lucru e să fii normal, așa că ascundem toate lucrurile urâte care ni se întâmplă. La urma urmei, cine e normal pe lumea asta?”

Henry, studentul la doctorat, este genul de personaj care rezonează cu oricine a fost vreodată absorbit complet de cercetare și pasiuni intelectuale. Deși uneori ciudat și stângaci în interacțiunile sociale, devine un personaj esențial în poveste, aducând atât un element de mister, cât și un strop de umor. Relația lui cu Martha începe cu ezitări și neîncredere, dar evoluează într-un mod natural și plăcut. Un alt aspect deosebit al romanului este realismul magic subtil care îl învăluie. Nu este o carte de fantezie propriu-zisă, dar are acea magie tăcută, care pare să existe la granița dintre realitate și vis. Cărțile apar în momentele potrivite, Henry vede o librărie ce dispare când întoarce privirea, iar librăria lui Opaline ascunde secrete care sfidează logica. Aș fi vrut ca aceste elemente magice să fie explorate mai mult. Sunt prezente, dar nu ajung niciodată să fie complet dezvoltate. Dacă ești genul de cititor care preferă magia subtilă, aproape visătoare, atunci acest stil îți va plăcea.

„Mă făcea să râd, fără să-și propună asta. De fapt, așa părea să existe în lume. O făcea mai bună, fără să-și propună.”

Atmosfera este un alt punct forte al romanului. Fie că este vorba despre Parisul literar al anilor 1920 sau despre Dublinul plin de farmec al prezentului, decorurile sunt construite cu grijă și te fac să simți că pășești într-un colț ascuns al lumii, unde poveștile așteaptă să fie descoperite. Librăriile vechi și străzile pitorești creează o atmosferă de vis pentru orice iubitor de cărți. Totuși, nu totul este perfect. Spre final, povestea pare să se grăbească puțin. După o desfășurare atent construită, deznodământul vine prea rapid, iar unele aspecte, în special legate de soarta lui Opaline, ar fi meritat mai mult spațiu pentru a fi explorate. De asemenea, realismul magic ar fi putut fi dezvoltat mai amplu, mai ales având în vedere premisele interesante ale romanului. În ciuda acestor mici neajunsuri, Librăria pierdută este o lectură captivantă, plină de emoție, mister și, mai presus de toate, iubire pentru cărți. Este o poveste despre oameni care și-au petrecut viața în roluri secundare, dar care, în sfârșit, ajung să fie protagoniștii propriilor lor povești. Este despre descoperirea de sine, despre magia care se ascunde în cele mai neașteptate locuri și despre puterea literaturii de a ne schimba viețile. Dacă îți plac cărțile cu personaje puternice, o atmosferă fermecătoare și o poveste care îmbină trecutul cu prezentul, atunci această carte merită cu siguranță citită.