Vegetariana, de Han Kang - Recenzie

Editura: Art

Colecția: musai

Rating: ⭐️⭐️

Număr de pagini: 248

Anul apariției: 2024

Traducere: Iolanda Prodan

Han Kang s-a născut în 1970 în Gwangju, Coreea de Sud. Este fiica scriitorului Han Seung-won. A studiat literatura coreeană la Universitatea Yonsei. În 1993 a debutat ca poetă, iar anul următor, câştigând concursul literar organizat de ziarul Seoul Shinmun, a publicat primul roman. Kang a participat la programul dedicat scriitorilor organizat de Universitatea Iowa şi a câştigat numeroase premii de-a lungul timpului – Premiul Literar Yi Sang, Premiul Tânărului Artist, Premiul Literar Manhae – înainte de a fi încununată cu Man Booker International Prize. În 2024 câștigă Premiul Nobel pentru „proza poetică intensă ce aduce în prim-plan traumele istorice și expune fragilitatea vieții umane“. Mai multe despre ea puteți găsi pe www.writerhankang.com.

🥦APRECIATĂ DE CRITICI, MAI PUȚIN POATE DE CITITORUL DE RÂND🥦

Înainte să înceapă coşmarurile, Yeong-hye şi soţul ei aveau o viaţă cât se poate de normală. Dar visele – imagini copleşitoare, însângerate şi brutale – o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunţând la carne. Acest mic act de independenţă îi tulbură însă căsnicia şi pune în mişcare un şir de evenimente din ce în ce mai groteşti. În timp ce întreaga ei familie se luptă să recapete controlul asupra ei, Yeong-hye îşi apără obsesiv alegerea, dându-i o dimensiune sacră. În curând, încercările apropiaţilor devin disperate, supunând mai întâi mintea, mai apoi corpul lui Yeong-hye unor violuri din ce în ce mai intruzive, aruncând-o pe aceasta în bucla unei înstrăinări bizare şi periculoase. Apreciată de criticii din întreaga lume, Vegetariana este o poveste întunecată, alegorică şi kafkiană despre putere, obsesie şi lupta unei femei de a se elibera de violenţa care îi stăpâneşte atât lumea exterioară, cât şi pe cea interioară.

„(...) Trăsăturile feței, corpul și felul ei de a fi discret și amabil – toate acestea se regăseau în imaginea ideală a femeii pe care o căutase dintotdeauna. Și totuși simțea că ceva îi lipsea acestei femei. Se hotărâse să se însoare cu ea, deși nu-și dădea seama ce-i lipsea lui In-hye. Abia la o reuniune de familie, când o cunoscuse pe Yeong-hye, conștientizase ce.”

Vegetariana este o carte care m-a pus pe gânduri, dar nu neapărat într-un mod plăcut. Aveam așteptări mari de la acest roman, mai ales că Han Kang este o autoare premiată, dar în loc să găsesc o poveste bine închegată și profundă, am avut parte de o lectură care mi s-a părut, în multe momente, confuză, fragmentată și greu de urmărit. Totuși, este genul de carte care nu poate fi ignorată și care reușește, prin atmosfera sa stranie, să te țină captiv, chiar dacă uneori cu un sentiment de disconfort. De la autoare am mai citit și Cartea albă, care chiar mi-a plăcut, dar cartea de față.... Nu știu ce să spun. Pentru a-mi face o părere finală, pentru a trage o concluzie, pentru un verdict (Dana-Budeanu-core), va trebui să citesc și Disecție (pe care o am, dar trebuie să-mi fac curaj pentru a mă apuca de ea). Romanul spune povestea lui Yeong-hye, o femeie aparent obișnuită, care, după ce are un vis ciudat, decide să renunțe complet la carne. Ceea ce pare la început o simplă alegere alimentară se transformă într-o decizie radicală, care îi afectează relațiile cu toți cei din jur. Familia ei reacționează cu șoc și ostilitate, iar treptat Yeong-hye începe să se izoleze și să se scufunde într-o stare psihică tot mai fragilă. Ceea ce m-a surprins cel mai mult este felul în care povestea nu este spusă din perspectiva lui Yeong-hye, ci prin ochii a trei persoane apropiate: soțul ei, cumnatul și sora ei. Acest lucru ar fi putut oferi o profunzime mai mare poveștii, dar, în realitate, a făcut ca personajul principal să rămână o enigmă, o prezență pasivă asupra căreia ceilalți proiectează propriile dorințe, frustrări și frici. 

„(...) I-a desfăcut picioarele; coapsele ei s-au depărtat cu ușurință, ceea ce însemna că era trează. Când a pătruns-o, din vagin a început să-i curgă o sevă de culoare verde, proaspătă ca seva ce țâșnește din frunzele strivite. Se simțea sufocat de mirosul dulce-amar de iarbă ce începea puțin câte puțin să se acrească (...). De sub pântece până la coapsei, pielea îi era lubrifiată de un lichid vegetal negru-albăstrui, o sevă proaspăt eruptă din el sau poate din ea.”

Deși ideea de a explora transformarea unei femei din perspective exterioare este interesantă, în practică am simțit că niciunul dintre naratori nu mi-a oferit capacitatea de a o înțelege în întregime pe Yeong-hye. Soțul ei, care povestește prima parte, este complet lipsit de empatie și se arată mai degrabă deranjat de faptul că decizia ei de a deveni vegetariană îi complică viața. Cumnatul, naratorul celei de-a doua părți, este obsedat de ea într-un mod de-a dreptul deranjant, iar comportamentul lui devine progresiv tot mai bizar. Singura care arată o oarecare grijă pentru Yeong-hye este sora ei, dar și această relație este una marcată de vinovăție și neputință. Un alt aspect care mi-a lăsat un gust amar este felul în care romanul abordează tema tulburărilor de alimentație și a sănătății mintale. Pe măsură ce povestea avansează, devine clar că Yeong-hye nu doar renunță la carne, ci refuză mâncarea în general, într-un mod care o duce spre autodistrugere. În loc să exploreze acest aspect cu sensibilitate și realism, Han Kang pare să transforme suferința personajului principal într-un simbol artistic, ceea ce mi s-a părut problematic. Mi s-a părut că romanul romantizează într-un fel periculos această autodistrugere, iar finalul, deși puternic vizual, mi-a lăsat impresia că autoarea a vrut mai degrabă să creeze o imagine de impact decât să transmită un mesaj clar.

„Iat-o pe Yeong-hye: dreaptă și țeapănă ca o nălucă, transformată într-o masă indefinită de întuneric și apă.”

Ca stil de scriere, trebuie să recunosc că Han Kang are o manieră captivantă de a construi frazele. Limbajul este simplu, dar pătrunzător, iar unele descrieri sunt extrem de vizuale, aproape cinematografice. Există scene memorabile, care mi-au rămas în minte nu pentru că ar fi fost plăcute, ci pentru că au avut un impact puternic, aproape visceral. Totuși, ritmul cărții este inconsistent. Prima parte este destul de rapidă și intrigantă, a doua parte devine ciudată și neliniștitoare, iar ultima parte încetinește mult și se transformă într-un studiu asupra bolii și degradării mentale. Schimbarea aceasta de ton și tempo mi-a făcut lectura mai dificilă, pentru că de fiecare dată când simțeam că încep să mă obișnuiesc cu stilul, cartea lua o altă direcție. Dacă ar fi să acord o notă acestei cărți, probabil aș merge pe doar 2 din 5 steluțe.

„– Idioților... cu trupul tău poți să faci ce vrei tu. Corpul tău e singurul lucru cu care poți face ce-ți trece prin cap... dar și așa, tot nu-ți iese așa cum vrei.”

Nu pentru că este o carte nereușită neapărat, ci pentru că nu a fost ceea ce mă așteptam și pentru că a lăsat multe aspecte importante insuficient dezvoltate. Înțeleg de ce este apreciată – are o tematică puternică, un stil de scriere de impact și un subiect provocator –, dar, personal, nu am reușit să mă conectez emoțional cu ea. Aș recomanda-o? Depinde de ce cauți într-o carte. Dacă îți plac romanele simbolice, cu un aer abstract și un mesaj care trebuie descifrat printre rânduri, atunci Vegetariana ar putea fi pe placul tău. Dacă, în schimb, preferi povești mai directe, cu personaje de care să te atașezi și un mesaj clar, atunci s-ar putea să ți se pară plictisitoare și să fie o lectură destul de dificil de parcurs. În orice caz, este o carte care provoacă reacții puternice, fie ele pozitive sau negative, și cred că merită citită măcar pentru a înțelege de ce a stârnit atât de multe discuții.