Vila, de Rachel Hawkins - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 320

Anul apariției: 2024

Traducere: Ioana Văcărescu

Rachel Hawkins este autoarea bestsellerelor The Wife Upstairs, Reckless Girls, Vila și The Heiress, precum și a numeroase titluri pentru cititorii tineri. Cărțile ei au fost traduse în mai mult de 12 de limbi. A studiat genul și sexualitatea în literatura victoriană la Auburn University și în prezent locuiește în Alabama. Vila este primul roman apărut la Editura Trei, colecția Fiction Connection - Crime, 2024, în traducerea Ioanei Văcărescu.

📜 O MOȘTENIRE LETALĂ (ȘI UȘOR TEATRALĂ) 📜

Emily și Chess, două scriitoare de succes, sunt prietene din copilărie și vor să-și reia relația la maturitate, plecând într-o vacanță în Italia. Vila Aestas din Orvieto e acum o luxoasă casă de vacanță, dar în 1974 se numea Vila Rosato și a fost scena unei tragedii cumplite. Nimeni nu a dezlegat enigma, deși în urma incidentului au apărut unul dintre cele mai mari romane horror din istorie și un album muzical multipremiat care fac trimitere la ea. Când află despre istoria complicată a vilei, Emily începe să creadă că n-a fost doar o poveste cu sex, droguri și rock & roll, iar indiciile s-ar putea găsi în cele două opere acum clasice. Pe măsură ce ies la lumină secrete din trecut, apar și trădări din prezent — iar vila mai face o victimă. Inspirată de Fleetwood Mac, crimele lui Charles Manson și vara petrecută de Percy și Mary Shelley cu Lordul Byron la castelul de la Lacul Geneva — locul de naștere al lui Frankenstein —, Vila te întâmpină cu moștenirea ei letală.

„(...) Eu, scriitoarea, cea care se pierde ore în șir în fața laptopului, purtată de un val pe care doar ea îl simte.

Singura problemă este că nu știu exact ce scriu.”

Când am pus mâna pe Vila, sincer să vă spun am avut aşteptări mari (poate prea mari). O vilă italienească cu un trecut sângeros, o prietenie care scârţâie sub greutatea anilor şi a succesului (sau lipsei acestuia), o poveste duală care promite să amestece firele prezentului cu cele ale trecutului... toate ingredientele pentru un thriller gotic atmosferic, plin de mister. Din păcate, m-am simţit ca atunci când muşti dintr-un măr perfect lucios, care pare să-ți promite un răsfăț papilar de zile mari, doar ca să descoperi că e cam fără gust, sec, lipsit de esență. Rachel Hawkins ne plimbă prin două linii temporale: anii '70, când o crimă şi o tragedie au marcat villa Aestas, şi prezentul, unde două prietene din copilărie, Emily şi Chess, vin să-şi regăsească inspiraţia. Pe hârtie, acest contrast dintre trecut şi prezent ar fi trebuit să creeze un joc tensionat de oglinzi, dar realitatea e că povestea din trecut, cu rock staruri decăzute, relaţii toxice şi un aer boem decadent, mi s-a părut mult mai interesantă decât prezentul fad al lui Emily şi Chess.

„Habar n-am de ce i-am spus asta, teoretic nici măcar nu e adevărat, am doar niște pasaje disparate, scrise cu mi-a venit pe moment, încă nu am organizat textul pe secțiuni. Dar faptul c-o spun cu voce tare mă ajută să simt că e adevărat, am nevoie cu disperare să fie adevărat.

O carte în toată regula, un lucru pe care l-am făcut eu.”

Problema principală a romanului, pentru mine, a fost lipsa de profunzime emoţională. Emily e un personaj apatic, scriitoarea de cozy-mystery care (evident) trece prin blocajul creatorului, divorțată, prăbuşită sub greutatea unui fost soţ manipulator care cere o parte din drepturile ei de autor. Ar trebui să simt milă pentru ea, dar Hawkins o descrie cu atâta detaşare încât tot ce reuşeşte să transmită este o stare de plictiseală. Chess, pe de altă parte, este acea prietenă toxică, cu succesul aflat pe o curbă ascendentă, cu carismă, dar şi cu un aer de falsitate care în mod evident ascunde ceva. Din nefericire, nici relaţia lor nu mi s-a părut convingătoare, iar în loc de o prietenie complexă, cu umbre şi lumini, am primit doar un duel (și ăla steril, că dacă era efervescent, zău că mi-ar fi plăcut) de orgolii.

„Undeva, în Univers, o ursitoare taie firul, pecetluindu-i soarta.”

Partea care m-a atras cel mai mult a fost povestea din anii '70. Aici, avem un mix de Daisy Jones and The Six şi Mary Shelley „într-o vacanţă creativă”, căci Mari, Lara şi Pierce sunt artizanii unor opere importante: un roman gotic şi un album devenit legendar. Atmosfera de „boemie toxică”, cu un rock star decăzut care adună tineri talentaţi sub aripa lui pentru un fel de retreat artistic ce se transformă într-un iad alimentat de droguri şi manipulare, este probabil cel mai reuşit aspect al cărţii. Totuşi, nici măcar această parte nu reuşeşte să se ridice la potenţialul său maxim (însă, comparativ, tot e mai mult decât restul). Când am ajuns la final, m-am simţit puţin frustrat, să zic așa. Plot twist-urile au fost previzibile, iar marele secret nu a fost nici pe departe la fel de exploziv pe cât speram. Am avut impresia că totul a fost construit cu migală doar ca să se prăbuşească într-o concluzie destul de lipsită de forţă.

„Uneori, nu ne dăm seama că am câștigat decât în momentul în care ne vedem succesul reflectat în ochii celui care a pierdut.”

Dacă ar fi să dau un verdict (Dana Budeanu core) final, Vila nu a fost o lectură (prea) rea, dar nici nu mi-a oferit acea senzaţie de nerăbdare, de tensiune crescândă și stare de alertă, așa cum sincer mă aşteptam. E ca un cocktail frumos decorat, dar diluat şi fără personalitate. Poate să placă celor care preferă misterele mai domestice, mai lente, dar pentru mine a fost doar o promisiune neîmplinită. Rating-ul meu, după cum bine puteți vedea, este de 3 steluțe din 5 (și am fost destul de indulgent, recunosc) pentru că ideea a fost bună, în esență, dar execuţia a lăsat de dorit. Poate data viitoare Rachel Hawkins va merge puțin mai în profunzimea personajelor (cred că asta mi-ar fi plăcut să fie mult mai bine fructificat), decât să-și propună să surpindă și să aducă acel „wow” care, în sfârșit, a fost oricum numai „wow” nu. Într-un fel, simt că romanul de față nu și-a asumat, pe deplin, propria identitate - putea mai mult, sunt absolut sigur, dar așa a fost să fie, vorba aia, it is what it is! Să aveți doar lecturi faine!

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Rachel Hawkins, Vila, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!