Metazoare: Viața animală și nașterea minții, de Peter Godfrey-Smith - Recenzie

Editura: Publica

Colecția: Co-Lecția de Știință

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 392

Anul apariției: 2022

Traducere: Constantin Vlad

Peter Godfrey-Smith este profesor la Facultatea de Istorie și Filosofia Științei a Universității Sydney. Este autorul  bestsellerului Celelalte minți, nominalizat la Premiul pentru Carte de știință al Societății Regale și publicat de atunci în peste 20 de limbi. A mai semnat alte patru cărți, între care Theory and Reality: An Introduction to the Philosophy of Science și Darwinian Populations and Natural Selection, care în 2010 a câștigat Premiul Lakatos pentru excelență în filosofia științei.

🪸 EI & ELE AU FOST AICI ÎNAINTEA NOASTRĂ, IAR ASTA SPUNE FOARTE MULTE 🪸

Coboară în apele oceanului și vei întâlni curând forme de viață care îți vor părea cum nu se poate mai străine: bureți-de-mare, corali moi și viermi cu aspect de flori, ale căror corpuri înrădăcinate și geometrii complicate amintesc mai degrabă de viața vegetală decât de orice ar putea fi recunoscut drept animal. Și totuși aceste creaturi sunt verii noștri. Ca membri egali ai regnului animal – ca metazoare –, ele ne pot spune multe despre originile evolutive nu doar ale organismelor, ci și ale minților noastre. În apreciata sa carte Celelalte minți, Peter Godfrey-Smith a explorat mintea caracatiței – cel mai apropiat lucru de o inteligență nepământeană aici, pe Pământ. În Metazoare, autorul își extinde investigația la animale în general, cercetând evoluția experienței subiective cu ajutorul unor specii foarte îndepărtate de om. Godfrey-Smith arată că apariția primelor forme de organism animal, acum mai bine de jumătate de miliard de ani, a fost o inovație profundă, care a înscris viața pe un făgaș nou. El cartografiază felurile în care dezvoltările evolutive ulterioare – ochi capabili să urmărească ceva, spre exemplu, și corpuri care se mișcă într-un mediu pe care îl și manipulează – au conturat viețile animalelor. Urmărind traseele evolutive ale bureților-de-sticlă, coralilor moi, creveților-dungați, caracatițelor și peștilor, apoi trecând pe uscat în lumea insectelor, a păsărilor și a primatelor ca noi, Metazoare adună laolaltă aceste povești în scopul de a construi o punte peste prăpastia care separă materia și mintea și de a răspunde uneia dintre cele mai importante întrebări filosofice: care este originea conștiinței? Prin combinarea filosofiei și a biologiei cu întâlniri cu diverse animale, Metazoare dezvăluie imposibilitatea separării evoluției minții de evoluția animalelor înseși.

„Abordarea adoptată în cartea de față se numește materialism biologic, dar în multe feluri miezul perspectivei mele ține de o poziție mai amplă, căreia i se spune uneori monism. Monismul este credința într-un singur principiu unificator în natură, o unitate la cel mai fundamental nivel. Materialismul este un tip de monism, dat fiind că el aderă la ideea conform căreia fenomenele mintale, inclusiv experiența subiectivă, sunt manifestări ale unor activități mai de bază descrise în biologie, chimie și fizică.”

Pentru mine, colecția de știință (Co-Lecția de Știință) de la Editura Publica este cea mai calitativă („calitativ” n-are grade comparație, așa-i?) colecție de acest gen de pe piața de carte românească! Pur și simplu o ador și, fericitul de mine, aproape am toate cărțile din această colecție! În acest volum, autorul își continuă explorarea începută în Celelalte minți, dar de data aceasta nu se mai limitează la caracatițe, ci extinde analiza asupra unui spectru mult mai larg de organisme – de la bureți de mare la pești și insecte. Pe măsură ce avansează prin arborele evolutiv, arată cum au apărut treptat senzația, mișcarea, percepția și, în cele din urmă, conștiința. Asta face ca lectura să se simtă ca o călătorie – nu doar prin istoria vieții, ci și printr-un proces de descoperire personală despre ce înseamnă să ai o conștiință proprie.

„Metazoare abordează enigmele vieții și ale corpului prin explorarea naturii vieții, istoriei animalelor și modurilor diferite în care există animalele care ne înconjoară acum. Prin explorarea lumii animale, construim în jurul problemei și o vom vedea cum se transformă și se reduce.”

Un lucru care mi-a plăcut enorm la carte este că Godfrey-Smith nu tratează conștiința ca pe un fenomen care apare brusc, doar la oameni sau la mamifere superioare. În schimb, argumentează că mintea nu este un „tot sau nimic”, ci mai degrabă un continuum care a început să se dezvolte odată cu primele forme de viață capabile să simtă mediul și să răspundă la el. De exemplu, un burete de mare nu are sistem nervos, dar este un animal – poate percepe curenții de apă și se poate adapta la mediu. Într-un fel, acesta este cel mai rudimentar nivel al ceea ce, într-un viitor foarte îndepărtat, va deveni o minte. Un alt exemplu fascinant este modul în care stelele de mare percep lumea. Ele nu au un creier, dar au un sistem nervos distribuit și ochi rudimentari la capetele brațelor, ceea ce le permite să detecteze lumina și întunericul și să navigheze. Asta m-a făcut să mă gândesc: ce înseamnă să „vezi” pentru o stea de mare? Cât de diferită trebuie să fie experiența lor față de a noastră? Această idee revine de multe ori în carte: faptul că alte animale nu experimentează lumea în același mod ca noi nu înseamnă că nu au minți sau senzații.

„Un argument comun împotriva ideii că un crustaceu poate să simtă durere, folosit și în ceea ce privește alte animale, este unul mai degrabă prost. Potrivit respectivului argument, crustaceele nu posedă acele zone ale creierului implicate în perceperea durerii la om. Numai că, după cum a replicat Elwood, crustaceele nu au nici creiere cu regiuni vizuale asemănătoare cu ale noastre, deși este evident că văd. Evoluția construiește uneori o gamă largă de structuri diferite care au aceeași funcție. Principiul se aplică limpede văzului și probabil că și durerii.”

Din punct de vedere filozofic, Godfrey-Smith adoptă o poziție materialistă, adică vede conștiința ca un produs al proceselor biologice și fizice, nu ca pe ceva separat de corp. În același timp, nu cade în capcana de a reduce totul la simplă procesare de informație, cum fac unii susținători ai inteligenței artificiale puternice. Este destul de critic față de ideea că putem obține conștiință pur și simplu prin simularea unui creier pe un computer. Aici aduce în discuție celebrul argument al camerei chinezești al lui John Searle: dacă un computer rulează un program care poate traduce perfect limba chineză, asta înseamnă că el înțelege efectiv limba? Sau doar urmează niște reguli fără să aibă vreo experiență conștientă? Godfrey-Smith pare să încline spre ideea că mintea depinde de substratul său biologic, că nu e doar o chestiune de procesare de date, ci și de modul specific în care sunt organizate structurile biologice la nivel fundamental.

„Cât de departe am ajuns cu întrebările filosofice, cu proiectul de a desluși evoluția minții și relația dintre mintal și fizic? Am făcut ceva progresele; unele dintre ele introduse în paginile precedente încep să «astupe găurile». Altele vor veni mai târziu, dar acesta este un loc bun pentru reflecții – un loc bun de făcut legături între povestea narată până acum și cum se văd lucrurile pe partea filosofică.”

Unul dintre cele mai mari merite ale cărții este că schimbă modul în care ne gândim la inteligența și conștiința animalelor. Dacă urmăm argumentele lui Godfrey-Smith, atunci trebuie să acceptăm că nu există un „salt magic” între creaturi considerate „fără minte” și cele conștiente. Mai degrabă, există o scară evolutivă lungă, unde trăsăturile mentale apar treptat. Această idee are implicații profunde. Dacă acceptăm că animalele sunt conștiente în grade diferite, cum ar trebui să le tratăm? Este etic să privim un pește sau o caracatiță doar ca pe un obiect? Dacă au forme primitive de conștiință, atunci nu ar trebui să le acordăm mai multă considerație morală? Cartea nu oferă răspunsuri definitive, dar ridică întrebări care mi-au rămas în minte mult după ce am terminat de citit. Un alt lucru care m-a surprins plăcut este stilul de scriere. Multe cărți despre conștiință devin rapid dense și greu de urmărit, dar Godfrey-Smith reușește să păstreze un echilibru perfect între explicațiile științifice și anecdotele personale. Scenele în care descrie scufundările sale în apele Australiei sunt atât de bine scrise încât parcă poți simți mișcarea apei și poți vedea culorile luminoase ale coralilor. Îmbină aceste momente de observație directă cu explicații teoretice, ceea ce face lectura foarte plăcută, aproape ca un documentar de calitate.

„(...) Etapelor marine trebuie să le mulțumim pentru nervii și creierele prin care zumzăie aceste cuvinte, pentru corpul animal și pentru experiența însăși. Dar o mutare pe uscat deschide uși noi.”

Un alt aspect important este claritatea. Spre deosebire de mulți filozofi care par să complice lucrurile inutil, Godfrey-Smith are darul de a explica concepte dificile într-un mod clar și logic. De exemplu, când vorbește despre cum se formează o „perspectivă” în creierul unui animal, folosește studii și exemple relevante, fără să se piardă în jargon academic. Metazoare: Viața animală și nașterea minții este o carte pe care aș recomanda-o oricui este interesat de biologie, filozofie sau pur și simplu de înțelegerea mai profundă a vieții. Oferă o viziune detaliată și bine argumentată despre cum ar fi putut evolua conștiința și despre cum mintea nu este doar un fenomen uman, ci ceva care există într-o formă sau alta în multe ființe vii. Dacă te-ai întrebat vreodată cum a apărut experiența subiectivă sau dacă animalele pot „simți” lumea în moduri similare nouă, această carte este perfectă pentru tine. Pe mine m-a făcut să privesc lumea din jur, cu tot ce înseamnă ea, poate cu alți ochi – și asta, cred eu, este unul dintre cele mai mari complimente pe care le poți face unei cărți de știință.