Nemesis (Harry Hole, #4), de Jo Nesbø - Recenzie (Crime Club)

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 576

Anul apariției: 2020

Traducere: Lorena Mihăeș

Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor, economist și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. Cărțile lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în peste 55 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase distincții, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. Este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doctor Proctor (Pandora M). După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Omul de zăpadă, a fost realizat filmul omonim, iar Vânătorii de capete a stat la baza filmului cu același nume, lansat în 2011 și nominalizat, printre altele, la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin. La Editura Trei au apărut romanele Fiul, Vânătorii de capete, Regatul și al doilea volum din seria Regatul, Legături de sânge, duologia Sânge pe zăpadă și Soare în miez de noapte, primele treisprezece volume din seria Harry Hole: Liliacul, Cărăbușii, Pasărea cu piept roșu, Nemesis, Steaua diavolului, Mântuitorul, Omul de zăpadă, Leopardul, Fantoma, Poliția, Setea, Cuțitul, Luna ucigașă — precum și volumele de povestiri Specialistul în gelozie și Insula Șobolanilor.

🔍 CUM SĂ PRINZI UN UCIGAȘ CÂND TU EȘTI SUSPECTUL NUMĂRUL UNU? 🔍

Un bărbat este surprins de camerele de luat vederi împușcând o casieră dintr-o bancă. Femeia moare și două milioane de coroane norvegiene dispar fără urmă. După o seară de beție cu Anna Bethsen, o fostă iubită, detectivul Harry Hole se trezește cu o migrenă, fără telefon și fără să-și aducă aminte ce s-a întâmplat în ultimele 12 ore. În aceeași zi, Anna este găsită moartă în locuința sa, iar Harry devine suspectul principal într-o anchetă condusă de dușmanul lui, Tom Waaler. Între timp, jafurile de la bănci continuă cu o cruzime fără precedent, purtându-l pe Hole de pe străzile din Oslo în Brazilia, în încercarea de a rezolva două cazuri și a-și dovedi nevinovăția. Dar Waaler încă nu s-a răzbunat...

„– Cel mai rău lucru e să pierzi motivul pentru care trăiești.”

Cănd deschid o carte din seria Harry Hole, automat pătrund într-o lume cenuşie, plouată, cu un aer irespirabil de corupţie, depravare şi lupte interioare. Cu fiecare volum citit până acum, am văzut cum Nesbø nu doar că spune poveşti poliţiste bine structurate, ci construieşte un protagonist a cărui viaţă se destramă treptat, ca un fir de fum pierdut în aerul rece al Osloului. Nemesis, al patrulea volum din serie, nu face excepţie. Dacă ar fi să descriu cartea într-o singură imagine, ar fi ca o pânză densă de păianjen, între care Harry Hole se zbate, prins între firele invizibile ale trecutului său, ale corupţiei instituţionale şi ale propriei sale autodistrugeri (într-acolo simt că se-ndreaptă). La suprafaţă, avem un caz de jaf bancar sângeros, o crimă misterioasă şi un inamic perfid care pândeşte din umbră. Dar, ca de obicei, la Nesbø, ceea ce contează cu adevărat sunt fisurile din sufletul detectivului nostru tragic.

„– Faptul de a muri, ca și cel de a te naște, e o chestiune foarte intimă, zise Aune. Motivul pentru care oamenii aflați în asemenea situații își doresc să se ascundă nu e doar acela că se simt vulnerabili din punct de vedere fizic. Să mori sub privirile altora, ca de exemplu într-o execuție publică, e o pedeapsă dublă, căci reprezintă un afront adus intimității victimei în cel mai brutal mod cu putință.”

Am parcurs deja patru volume din seria Harry Hole, iar ceea ce m-a fascinat mereu la acest personaj este felul în care Nesbø a decis să-l construiască – „sfâșiat” între geniul său deductiv şi caracterul autodistructiv. Harry nu este nici pe departe un erou clasic. Este alcoolic, are tendinţa de a-şi sabota propria fericire, iar relaţiile sale sunt mereu pe muchie de cuţit. În volumul de față, vedem un Harry care se află într-un punct de cotitură. Relaţia sa cu Rakel Fauke (care începuse să se consolideze încetul cu încetul încă din volumele trecute) este mai fragilă ca niciodată, ea fiind plecată în Rusia pentru a lupta pentru custodia fiului său, Oleg. Harry rămâne singur cu demonii săi, iar Nesbø profită de acest lucru pentru a-l arunca într-o situaţie aproape imposibilă: el devine suspectul principal într-o crimă al cărei victimă este o fostă iubită.

„Nu-i ciudat cât de tare te poți concentra când totul în jurul tău se prăbușește? Știam ce am de făcut înainte să închid telefonul. Răzbunare. Primitiv? Deloc. Răzbunarea e reflexul omului care gândește, un amestec complex de acțiune și consecvență pe care nicio altă specie umană nu a reușit să-l dezvolte până acum (...). Promisiunea sacră a dintelui pentru dinte, păcătosul care arde în iad sau măcar atârnă de spânzurătoare. Răzbunarea e, practic, temelia civilizației, Harry.”

Tom Waaler, poliţistul corupt şi rivalul său din umbră, îi întinde o capcană, iar Harry trebuie să se lupte nu doar cu propriile sale amintiri şi lacune de memorie, ci şi cu un sistem care pare că îl vrea mort sau, cel puţin, redus la tăcere. Nemesis jonglează cu două fire narative principale: jafurile bancare orchestrate de un criminal nemilos şi misterul din jurul morţii Annei Bethsen, fosta iubire a lui Harry. Nesbø nu ne oferă niciun moment de respiro. Fiecare capitol vine la pachet cu o nouă piesă de puzzle, dar nimic nu se potriveşte perfect până în ultimele pagini. Ceea ce m-a impresionat a fost modul în care Nesbø reuşeşte să creeze suspans fără „artificii obosite”, cum îmi place mie să le zic – chestiile alea adăugate doar că să fie, dar se potrivesc ca nuca în perete. Nu avem urmăriri spectaculoase sau explozii gratuite. Tensiunea se naşte din detalii: un e-mail anonim, un gest mic, un fir de păr rătăcit pe o pernă de catifea. Nesbø ne împinge să analizăm fiecare frază, să ne îndoim de fiecare personaj, să ne simţim exact ca Harry: pierduţi într-un labirint al decepţiei.

„– Mama mi-a spus odată că nu există decât un lucru mai rău decât incapacitatea de a-ți satisface o dorință. Și anume să nu ai nicio dorință. Ura – e tot ce ți-a mai rămas când ai pierdut tot ce aveai. Și apoi îți este luată și ea.”

Un alt lucru pe care l-am apreciat la această carte (și care în general îmi place la acest autor) este felul în care Oslo devine un personaj în sine. Oraşul lui Nesbø nu este unul turistic, plin de cafenele cochete şi peisaje idilice. Este un oraş al nopţilor reci, al străzilor umede, al apartamentelor mizere şi al corupţiei infiltrate în fiecare colţ de societate. Nesbø reuşeşte să facă din Oslo un mediu perfect pentru un roman noir, un loc unde nimeni nu este complet inocent. Volumul al IV-lea din seria Harry Hole este lectură intensă, bine construită, cu un ritm care creşte treptat până la un final exploziv. Totuşi, trebuie să recunosc că uneori povestea pare uşor prea complicată, cu prea multe fire narative care se întretaie. Nesbø cere mult de la cititor, iar dacă nu eşti atent, rişti să pierzi firul într-un labirint de nume, date şi indicii subtile. Dar, în sfârșit, reușești totuși să ții firul, chiar dacă pe alocuri te mai pierzi și ai impresia că, gata, trebuie să te întorci la anumite pagini, să recitești ca să poți înțelege.

„– Moralitate, șopti ea. Dragoste de viață. Iubire. Și totuși ura e cea mai puternică.”

Harry Hole rămâne un personaj fascinant pentru mine, dar parcă tot mai greu de iubit. Pe măsură ce seria avansează, simt că devine tot mai prins în propriul său haos, iar fiecare pas în faţă este urmat de doi paşi în spate. Uneori, frustrarea este mare, dar poate tocmai asta îl face atât de real. Nemesis a fost un roman oarecum tipic polițienesc, dar a reușit să abordeze și teme mult mai sensibile, cum ar fi fragilitatea umană, tema corupției, precum și modul în care trecutul continuă să ne bântuie oricât de mult am încerca să-l mascăm, să-l învingem, să-l ignoră. Nesbø ne oferă indicii false, creează tensiune şi ne face să simţim frigul Osloului în oase. Deşi nu este cel mai bun roman din serie, rămâne o piesă esenţială din puzzle-ul complex al celui care poartă numele de Harry Hole. Pentru cei care au ajuns până aici, continuarea este obligatorie. Până la urmă, şi noi, ca şi Harry, suntem prizonierii acestui „joc al destinului”, în care răspunsurile par mereu la un pas de noi, dar niciodată la îndemână.

Notă: recenzia face parte din blog tourul dedicat cărții lui Jo Nesbø, Nemesis, prin care ne dorim ca această recomandare să ajungă la cât mai multe persoane. Dacă sunteți curioși să aflați alte păreri, puteți vizita următoarele bloguri, unde au apărut sau vor apărea recenzii în zilele următoare: Anca și Cărțile, Cărțile Mele și Alți Demoni, Analogii-Antologii, Biblioteca lui Liviu, Literatură pe Tocuri, Ciobanul de Azi, CiteștE-Mi-L, Fata cu Cartea!

Alte recenzii ale cărților scrise de Jo Nesbø, apărute și pe blog: 

| Liliacul | Cărăbușii | Pasărea cu piept roșu | Regatul | Specialistul în gelozie | Fiul | Vânătorii de capete |         | Legături de sânge |