Rămâne în familie, de John Marrs - Recenzie

Editura: Bookzone

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 400

Anul apariției: 2024

Traducere: Mădălina Udrescu

John Marrs a lucrat 25 de ani ca jurnalist freelancer, specializat în interviuri cu actori, muzicieni și celebrităţi TV. A debutat în 2013 cu romanul The Wronged Sons (republicat în 2017 sub titlul When You Disappeared), urmat de Welcome To Wherever You Are, The Good Samaritan, Her Last Move și The Passengers. Suflete pereche, publicat în 2016, s-a tradus în 23 de limbi, a fost desemnat cel mai bun roman SF al anului de către Wall Street Journal și a fost ecranizat sub forma unui serial Netflix de zece episoade. Mai multe despre autor puteţi afla pe www.johnmarrs.com. La noi au mai fost traduse și cărțile Suflete pereche & Pasagerii.

☾𖤓 RĂUL A TRĂIT AICI. IAR URMELE LUI ZAC ASCUNSE ÎNTRE ZIDURILE ACESTEI CASE ☾𖤓

Ce familie minunată! Odată ce intri în casa lor, nu mai ieși niciodată. Descoperă cel mai întunecat thriller al anului și citește-l cu speranța că familia ta nu este precum cea din cartea lui John Marrs. Când Mia și Finn se mută în noua lor casă victoriană, aceștia descoperă un mesaj tulburător: „ÎI VOI SALVA DIN POD”. Indiciile îi vor duce spre podul casei, locul unde secretele vor ieși la iveală cu o brutalitate ce depășește orice imaginație. Gândește-te de două ori înainte să le treci pragul!

„(...) Dacă va continua să scormonească în cuibul cu viespi, va sfârși prin a fi înțepată.”

Eu și John Marrs ne înțelegem de minune; i-am citit toate cărțile traduse la noi și toate mi-au plăcut enorm. Așadar, când am deschis Rămâne în familie, aveam așteptări mari. Sunt un fan al thrillerelor și, de-a lungul timpului, am citit destule încât să îmi dau seama când un autor reușește să mă surprindă cu adevărat. Ei bine, John Marrs nu doar că mi-a întrecut așteptările, dar le-a făcut bucăți, le-a reconstruit și apoi le-a zdrobit din nou. Aceasta nu este doar o poveste despre o casă bântuită de trecut, ci și despre secretele adânc îngropate într-o familie, despre cât de departe poți merge pentru adevăr și cât de mult îți poate distruge viața ceea ce descoperi. De la prima pagină, am simțit că intru într-o cameră întunecată unde lumina pâlpâie și umbrele se mișcă fără un motiv aparent. Povestea începe cu Finn și Mia, un cuplu tânăr care cumpără o casă veche în Stewksbury, Bedfordshire, o ruină care pare să aibă nevoie doar de puțină iubire și muncă. Însă, în stilul clasic al lui John Marrs, nimic nu este doar ceea ce pare. Când descoperă un mesaj criptic ascuns sub o placă de lemn – Îl VOI SALVA DIN POD – curiozitatea se transformă în obsesie. Și de aici, totul începe să se destrame.

„(...) Pentru că asta e tot ce mi-am dorit vreodată. Indiferent de ce mi se întâmplă mie, trebuie să-i protejez de urmările exploziei iminente.”

Marrs are un talent aparte de a doza suspansul, iar aici o face mai bine ca niciodată. Fiecare capitol adaugă un nou strat de mister, iar structura narativă, care alternează perspectivele lui Finn, Mia și ale părinților lui Finn, Debbie și Dave, creează o poveste complexă, plină de emoții contradictorii. Pe lângă aceste perspective, avem și inserții sub formă de interviuri, podcasturi și articole de presă, ceea ce dă un aer de autenticitate și face povestea să pară aproape reală. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la cartea asta este felul în care Marrs reușește să pătrundă în psihologia personajelor. Mia, de exemplu, este genul de protagonistă pe care, uneori, ai vrea să o zgâlțâi și să îi spui să se oprească, dar în același timp, îi înțelegi perfect motivațiile. Obsesia ei pentru adevăr este palpabilă și aproape contagioasă. În timp ce citeam, mă simțeam prins în același vârtej de întrebări și teorii, încercând să descopăr înaintea ei ce se află în spatele acelor indicii macabre.

„(...) Cea mai cumplită temere a mea s-a adeverit. Toți acești ani de prefăcătorie au luat sfârșit fără niciun avertisment.”

Când vine vorba de plot twist-uri, John Marrs este „regele neîncoronat al surprizelor”. Crezi că ai înțeles unde se îndreaptă povestea? Mai gândește-te. De fiecare dată când simțeam că sunt pe cale să pun piesele puzzle-ului la loc, Marrs dădea peste masă și împrăștia totul din nou. Și trebuie să spun – finalul este unul dintre cele mai ciudate pe care le-am citit vreodată. Genul acela de final care îți rămâne întipărit în minte și te face să privești în jurul tău cu un sentiment straniu de neliniște. Un alt lucru care m-a impresionat este cât de bine a reușit Marrs să împletească trecutul cu prezentul și să creeze această atmosferă întunecată, sufocantă, în care personajele se simt captive. Casa devine un personaj în sine, un monstru tăcut care își dezvăluie secretele treptat, dar nu fără a cere un preț. Încă de la primele descrieri, am simțit un fior pe șira spinării, iar pe măsură ce misterele se adânceau, senzația de „ceva nu e în regulă aici” a devenit din ce în ce mai puternică.

„Dau din cap. N-am de gând să-i dezvălui în cine altcineva mai am încredere.”

Desigur, cartea nu este perfectă. Uneori, perspectiva dublă a evenimentelor, în care vedem aceleași întâmplări din puncte de vedere diferite, poate părea puțin repetitivă. De asemenea, deși majoritatea răsturnărilor de situație sunt absolut geniale, unele au fost mai previzibile decât mi-aș fi dorit. Dar chiar și așa, Rămâne în familie rămâne una dintre cele mai captivante și tulburătoare cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Dacă îți plac thrillerele întunecate, cu secrete de familie ascunse sub podele scrâșnitoare, cu crime care nu își găsesc liniștea și cu un ritm care nu îți dă voie să respiri până la ultima pagină, atunci cartea de față este o lectură obligatorie. Dar vreau să te avertizez, totuși – după ce termini cartea asta, nu vei mai putea privi niciodată o valiză veche fără să te întrebi ce se ascunde înăuntru. De adăugat, de asemenea, că în carte există violență asupra copiilor. Chiar îmi place John Marrs și mă declar unul dintre (nenumărații săi) fani! Lecturi cât mai frumoase să aveți!

Alte recenzii ale cărților scrise de John Marrs, apărute și pe blog:

 | Pasagerii | Suflete pereche |