Legături de sânge (Regatul, #2), de Jo Nesbø - Recenzie

Editura: Trei

Colecția: Fiction Connection - Crime

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 480

Anul apariției: 2025

Traducere: Ivona Berceanu

Jo Nesbø (n. 1960) este muzician, compozitor, economist și unul dintre cei mai apreciați autori de romane polițiste din întreaga lume. Cărțile lui au fost traduse în 50 de limbi, s-au vândut în peste 60 de milioane de exemplare și au fost recompensate cu numeroase distincții, printre care The Riverton Prize, CWA International Dagger Award, The Glass Key Award. Este autorul celebrei serii Harry Hole, precum și al seriei pentru copii Doctor Proctor (Pandora M). După al șaptelea roman al seriei Harry Hole, Omul de zăpadă, a fost realizat filmul omonim, iar Vânătorii de capete a stat la baza filmului cu același nume, lansat în 2011 și nominalizat, printre altele, la Premiul BAFTA pentru cel mai bun film străin. La Editura Trei au apărut romanele Fiul, Vânătorii de capete, Regatul, duologia Sânge pe zăpadă și Soare în miez de noapte, primele treisprezece volume din seria Harry Hole: Liliacul, Cărăbușii, Pasărea cu piept roșu, Nemesis, Steaua diavolului, Mântuitorul, Omul de zăpadă, Leopardul, Fantoma, Poliția, Setea, Cuțitul și Luna ucigașă — precum și volumele de povestiri Specialistul în gelozie și Insula Șobolanilor.

🩸 TOATE VOR FI TREBUIT PLĂTITE LA UN MOMENT DAT. DAR CARE VA FI PREȚUL? 🩸

Frații Carl și Roy Opgard au reușit în viață. Cel puțin cât poți să reușești într-un orășel ca Os, unde au ucis ca să ajungă cine sunt acum. Carl administrează hotelul elegant din oraș, în timp ce Roy are planuri ambițioase pentru un parc de distracții. Viața e bună la vârf, însă șeriful local e cu ochii pe ei. Kurt Olsen crede că are dovezi noi, care să demonstreze implicarea fraților în mai multe crime, însă Carl și Roy sunt învățați să-și acopere urmele și nu se tem să se murdărească pe mâini. Iar numărul cadavrelor riscă să tot crească. Legături de sânge e un roman de suspans exploziv despre familie, loialitate și eforturile pe care e dispus cineva să le facă pentru ele.

„(...) singurul lucru care îmi putea reda pofta de viață era primejdia. Să mi se reamintească în mod constant că dacă cineva putea să-ți ia viața, atunci te agățai mai tare de ea, ca un copil care aruncă o jucărie, dar ncepe să plângă isteric când o ia alt copil.”

Finally, e aici! Doamne, cât am iubit Regatul (dacă vă interesează recenzia, o găsiți AICI), așadar n-am mai avut răbdare în a citi al doilea volum. Pentru că eram mult prea curios să aflu ce se va alege de frații Opgard, asta pentru că aveam certitudinea că bine, oricum, nu prea are cum să iasă. Mi-a plăcut faptul că Jo Nesbø a reușit din nou să creeze o atmosferă tensionată și apăsătoare, exact cum mă așteptam după ce am citit primul volum al seriei. Legături de sânge continuă povestea fraților Opgard, iar eu am fost absolut captivat de evoluția personajelor și de modul în care autorul știe să împletească suspansul (chiar dacă n-aș zice că e neapărat acel suspans tipic unui thriller) cu psihologia umană. Am apreciat foarte mult felul în care Nesbø reușește să mă transporte în micuțul oraș Os, un loc în care trecutul nu se lasă îngropat, iar secretele sapă adânc în sufletele celor care încearcă să le ascundă. M-am simțit ca și cum aș fi pășit pe străzile înguste, uitându-mă peste umăr la fiecare colț, mereu cu senzația că ceva sumbru stă să se întâmple. Nesbø are acest talent incredibil de a face ca o poveste despre un oraș mic să se simtă grandioasă, cu miză mare, dar totodată atât de personală.

„Șapte omoruri.

Aveam șapte omoruri pe conștiință.

Sperasem că o să pot să mă opresc aici.”

Am citit această carte într-o singură zi, pur și simplu nu am putut să o las din mână. Fiecare pagină era încărcată de o tensiune mocnită, iar stilul alert, fără artificii inutile, a făcut ca lectura să curgă natural, aproape hipnotic. Îmi plac thrillerele care ard mocnit înainte să explodeze, iar Legături de sânge face exact asta. Nesbø știe cum să dozeze revelațiile, cum să ascundă detalii în fraze aparent banale, doar pentru ca mai târziu să le transforme în piese esențiale ale unui puzzle mortal. Mi-a plăcut enorm complexitatea personajelor. Roy este un protagonist fascinant, iar dinamica dintre el și Carl este atât de bine construită încât aproape că îți vine să întorci capul, ca și cum ai fi martor la ceva prea intim, prea dureros. Am apreciat faptul că, deși povestea este presărată cu momente violente, Nesbø nu le folosește gratuit. Fiecare acțiune are o motivație, fiecare decizie vine cu un preț, iar asta face ca povestea să fie și mai captivantă.

„(...) Adică, e nefiresc, nu? Sau poate că nu e. Poate că e tot chestia aia cu sângele apă nu se face. Cel puțin când toate celelalte dau greș. Să rămâi alături de celălalt, indiferent ce se întâmplă, e probabil cea mai mare binecuvântare a familiei, însă e și cel mai mare blestem.”

Mi-a plăcut, de asemenea, subtilitatea cu care autorul explorează teme precum loialitatea de familie, ambiția, corupția și consecințele deciziilor greșite. Frații Opgard sunt legați de un fir invizibil, unul care pare indestructibil, dar care se subțiază periculos pe măsură ce trecutul iese la suprafață. Mi s-a părut fascinant felul în care Nesbø îți arată că sângele nu e întotdeauna mai gros decât apa – uneori, e doar o pată pe mâini, imposibil de spălat, pe care o porți întreaga viață... Poate fi chiar sângele tău, sau, în cazul de față, sângele altcuiva și al altora. Dacă ar fi să menționez un mic punct slab, ar fi faptul că ritmul primei jumătăți poate părea lent pentru cineva care nu gustă genul slow-burn. Personal, am apreciat această construcție minuțioasă, dar înțeleg că nu toți cititorii au răbdare pentru planuri și jocuri de culise. Cu toate acestea, odată ce povestea prinde viteză, totul devine din ce în ce mai captivant, până la un final care m-a lăsat fără suflare. În plus, am apreciat ironia fină cu care Nesbø tratează unele aspecte ale societății mici, felul în care bârfele, ambițiile și interesele personale se împletesc în lupta pentru supraviețuire și putere. Atmosfera apăsătoare a orașului Os nu vine doar din crime și secrete, ci și din această mică lume care pare, uneori, sufocantă, un loc unde toată lumea știe tot despre toți, dar nimeni nu spune adevărul în față. Nesbø reușește să construiască nu doar un thriller captivant, ci și un studiu de caracter și o radiografie a unei comunități închise, unde fiecare are ceva de ascuns.

„- Unele ramuri ale familiei răspândesc boală și ar fi trebuit tăiate demult.”

Legături de sânge este o continuare excelentă, care nu doar că îmbogățește povestea începută în Regatul, dar îi oferă și o nouă dimensiune emoțională. Am apreciat profunzimea personajelor, atmosfera apăsătoare și stilul inconfundabil al lui Nesbø, care știe exact când să îți dea răspunsuri și când să te lase să bâjbâi în întuneric. Este un thriller inteligent, tensionat și întunecat, exact cum îmi place. Dacă ai citit Regatul și ți-a plăcut, trebuie să continui cu volumul de față, neapărat – iar dacă nu ai citit primul volum, nici nu e o problemă, pentru că Nesbø reușește să te prindă în poveste chiar și fără contextul anterior. Un roman despre oameni, despre greșeli, despre alegerile care ne definesc & despre prețul pe care îl plătim pentru alegerile făcute. Chiar a fost un roman care, dincolo de a mă fi ținut acolo, pot să zic că mi-a oferit niște perspective foarte faine. O lectură pe care o recomand fără ezitare!

Alte recenzii ale cărților scrise de Jo Nesbø, apărute și pe blog: 

| Liliacul | Cărăbușii | Pasărea cu piept roșu | Regatul | Specialistul în gelozie | Fiul | Vânătorii de capete |