Diavolul din orașul alb, de Erik Larson - Recenzie

Editura: Publica

Colecția: Narator

Rating: ⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️

Număr de pagini: 592

Anul apariției: 2016

Traducere: Alex Moldovan și Mariana Buruiană

Erik Larson, autor a numeroase bestselleruri internaționale, lucrează la The Wall Street Journal și colaborează cu Harper's, The New Yorker, The Atlantic Monthly și Time Magazine. Locuiește la Seattle împreună cu soția sa, cele trei fiice și mai multe animale de companie, printre care și o cățelușă pe nume Molly. Este profesor de scriere de nonficține, jurnalist de investigație nominalizat la Premiul Pulitzer, și autor al cinci cărți care s-au menținut în ultimii 15 ani în topul New York Times bestsellers. Este cunoscut în special pentru Diavolul din orașul alb – o carte care a stat aproape 6 ani în renumitul top. Cartea a primit, printre altele, premiul de nonficțiune Edgar Award 2004 și a fost finalistă pentru National Book Award 2003. Leonardo diCaprio a achiziționat drepturile pentru ecranizarea cărții, iar filmul va fi regizat de Martin Scorsese.

🔪CRIMĂ, MAGIE ȘI NEBUNIE LA EXPOZIȚIA CARE A SCHIMBAT AMERICA🔪 

Expoziția Universală de la Chicago din 1893, cunoscută drept Orașul Alb, a reprezentat una dintre minunile lumii. În paginile acestei cărți veți citi o poveste incredibilă despre construcția sa și despre doi bărbați – unul, arhitect, celălalt, criminal în serie – ale căror destine s-au întrepătruns. Arhitectul este Daniel H. Burnham, forța motrice aflată în spatele Orașului Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu clădiri albe, amplasate într-un paradis de canale și grădini. Criminalul este H.H. Holmes, un medic chipeș, cu ochi albaștri și pătrunzători. El se foloseşte de atracția provocată de marea expoziție – și de propriul șarm diavolesc – pentru a atrage zeci de tinere în capcana morții. Cei doi bărbați diferiți, dar la fel de hotărâți, laolaltă cu o pleiadă remarcabilă de personaje secundare pline de culoare, printre care se numără Buffalo Bill, George Ferris, Thomas Edison și o parte dintre cei 27 de milioane de oameni care au avut parte de spectacolul orbitor al Orașului Alb, sunt aduși la viață în această hipnotică, periculoasă poveste a legendarei expoziții care a transformat America și a pregătit-o pentru secolul XX. Arhitectul Daniel H. Burnham este creatorul Expoziției Universale de la Chicago din 1893, o feerie cunoscută în întreaga lume drept Orașul Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu clădiri albe, amplasate într-un paradis de canale și grădini. Criminalul H.H. Holmes este un medic care se folosește de atracția provocată de marea expoziție pentru a atrage zeci de tinere în capcana morții. În paginile acestei cărți veți citi incredibila poveste a construcției uneia dintre minunile lumii, cum a fost denumită expoziția, dar și a celor doi bărbați,  ale căror destine s-au întrepătruns.

„Expoziția promisese să depășească expoziția de la Paris pe toate planurile – pe toate planurile, cu excepția unuia, iar această lipsă supărătoare îl sâcâia pe Burnham: nu exista încă nimic în planurile expoziției care să egaleze, darămite să eclipseze Turnul Eiffel. Având peste 300 de metri înălțime, turnul rămânea cea mai înaltă structură din lume și un memento insuportabil al triumfului expoziției de la Paris. «Detronare Turnului Eiffel» devenise strigătul de luptă al directorilor.”

Erik Larson a reușit să facă ceea ce puțini autori de non-ficțiune pot: să transforme istoria într-o poveste captivantă, aproape cinematografică, care se citește cu sufletul la gură. Diavolul din orașul alb. Crimă, magie și nebunie la expoziția care a schimbat America nu este doar o cronică fascinantă a Expoziției Mondiale de la Chicago din 1893, ci o incursiune în două lumi complet diferite, dar strâns legate: una a visului american, a măreției arhitecturale și a ambiției fără limite, și cealaltă a întunericului, a minciunii și a crimelor înfiorătoare. Daniel Burnham și H.H. Holmes sunt cei doi poli ai acestei povești: unul construiește un oraș al viselor, celălalt își ridică propriul castel al groazei. Când am început cartea, nu știam exact la ce să mă aștept. În general, îmi plac thrillerele și romanele istorice, dar non-ficțiunea nu m-a atras niciodată prea mult. Totuși, stilul narativ al lui Larson este atât de fluid și captivant, încât m-a prins din prima pagină. Capitol după capitol, alternând între geniul arhitectural al lui Burnham și mintea întunecată a lui Holmes, cartea reușește să construiască o tensiune incredibilă. În prima parte, Larson ne introduce în lumea sfârșitului de secol XIX, când Chicago a câștigat competiția pentru a găzdui Expoziția Universală, învingând orașe mari precum New York sau Washington. Era o șansă uriașă pentru Chicago, un oraș aflat într-o continuă expansiune, dar care nu scăpase încă de eticheta de metropolă a măcelăriilor și a violenței. Burnham și echipa sa au fost nevoiți să creeze într-un timp record ceea ce avea să fie cunoscut sub numele de Orașul Alb – un loc de poveste, cu clădiri impunătoare, lumini electrice (ceva revoluționar la acea vreme) și inovații care urmau să uimească întreaga lume.

„De fapt, orașul Chicago încerca de ceva timp să se curețe și descoperise că era o provocare monumentală. Orașul și-a intensificat eforturile de a elimina gunoiul și a început reasfaltarea aleilor și a străzilor. Au fost trimiși pe teren inspectori care să pună în aplicare o nouă ordonanță împotriva fumului. Ziarele au lansat cruciade împotriva aleilor pestilențiale și a fumului excesiv și i-a identificat pe cei mai mari contravenienți – printre ei, Tempul Masonic al lui Burnham, recent deschis, pe care Chicago Tribuine l-a asemănat cu muntele Vezuviu.”

Dar în umbra acestei măreții, H.H. Holmes își țesea propria poveste. Farmacist și escroc de profesie, Holmes și-a construit propriul „hotel”, un labirint macabru de camere ascunse, pereți dubli, uși care duceau în încăperi fără ieșire și un subsol transformat într-un adevărat abator uman. Spre deosebire de Burnham, care voia să lase lumii o moștenire de frumusețe și inovație, Holmes era preocupat doar de satisfacerea dorințelor sale bolnave. Ceea ce face cartea să fie cu adevărat fascinantă este modul în care Larson țese împreună aceste două povești aparent fără legătură. Pe de o parte, ai Expoziția Universală, un simbol al progresului uman, unde se prezintă invenții revoluționare precum Roata Ferris (răspunsul Americii la Turnul Eiffel) și primele utilizări ale curentului electric la scară largă. Pe de altă parte, ai crimele lui Holmes, care profita de aglomerația de oameni veniți la expoziție pentru a atrage victime în hotelul său al groazei. Holmes era un adevărat maestru al manipulării. Fermecător, elegant și plin de carismă, el putea convinge aproape pe oricine să aibă încredere în el – de la femei tinere, dornice să-și înceapă o viață nouă în Chicago, până la oameni de afaceri și autorități. Faptul că a reușit să ucidă atâtea persoane fără să fie prins mai devreme este aproape incredibil și demonstrează cât de bine știa să-și joace rolul.

„Hollingsworth oferea și sfaturi medicale înțelepte – «Nu sta între un pacient care suferă de febră și foc» – și oferea diverse tehnici pentru tratarea urgențelor medicale, cum ar fi otrăvirea accidentală. Pe o listă cu măsuri eficiente pentru inducerea vomei, ea includea «injectarea de tutun în anus, printr-o lulea».”

Dacă ar fi să descriu această carte într-un singur cuvânt, acesta ar fi hipnotizantă. Larson reușește să creeze un ritm narativ care te ține captiv, chiar dacă povestea este bazată pe fapte reale. Este aproape ca și cum ai citi un thriller, doar că totul s-a întâmplat cu adevărat. Detaliile sunt incredibile – de la descrierea străzilor pline de noroi din Chicago, la construcția meticuloasă a clădirilor și la metodele ingenioase prin care Holmes își atrăgea victimele. Un alt aspect pe care l-am apreciat este faptul că Larson nu se limitează doar la aceste două figuri centrale. El adaugă și alte personaje importante, precum Frederick Law Olmsted, geniul din spatele designului peisagistic al expoziției, și George Ferris, omul care a schimbat pentru totdeauna lumea parcurilor de distracții. Mi-a plăcut absolut totul la această carte, dar dacă ar fi să menționez câteva lucruri care m-au făcut să-mi doresc mai mult, aș spune că mi-ar fi plăcut să văd mai multe imagini ale expoziției și ale hotelului lui Holmes. În timp ce Larson oferă descrieri detaliate, nimic nu se compară cu a putea vedea cu propriii ochi măreția Orașului Alb și grotescul castel al lui Holmes. 

„Pentru Holmes, era un joc, și-a dat seama Geyer. Îi poseda pe toți și își savura posesiunile.”

De asemenea, uneori am simțit că povestea lui Burnham putea fi puțin mai dinamică. Chiar dacă a fost impresionant să citesc despre luptele arhitecților și inginerilor, am simțit că, pe alocuri, ritmul scădea în comparație cu partea dedicată lui Holmes. Dar aceasta este doar o preferință personală – oricine este pasionat de istoria arhitecturii și urbanismului va găsi aceste secțiuni absolut fascinante. Diavolul din orașul alb l-am perceput a fi un thriller psihologic, un studiu despre ambiție și rău, o poveste despre ce poate face omul când visează la imposibil – fie că este un vis frumos sau unul diabolic. Dacă ești pasionat de crime reale, arhitectură, istorie sau pur și simplu vrei o carte care să te țină prins de la prima până la ultima pagină, aceasta este o lectură obligatorie. Mie chiar nu-mi vine să cred cât de repede am citit această carte, deși are aproape 600 de pagini. M-a prins rău de tot și, efectiv, n-am mai putut să o las din mână. Chiar a fost o lectură deosebit de reușită!